Poezie Ganduri bune, ganduri rele

GANDURI BUNE, GANDURI RELE



*****

Din taina Scripturii lumină primesc,

A minţii gândire să pot să-mi sfinţesc.

Când adâncul inimii îmi cercetez,

Văd limpede, grabnic mă debarasez



De gânduri rele, mai alunecoase,

Pitite-ntre gânduri evlavioase.

Sorb acele gânduri puse de Isus,

Ce-nalţă gândirea spre mersul în sus.



Pun frâu gândurilor rele, le-nfrânez,

Pe-a gândurilor bune drum, avansez.

Fac loc gândurilor bune-n mintea mea,

Să izvorească doar bunătăţi din ea.



Să prindă Cuvântul adânci rădăcini,

Să nu găsească loc, gândul cu spini,

Supun mintea curăţirii în Cuvânt,

Spre înălţimi celeste să iau avânt.



Gândurile mândriei să dispară,

Doar gând de primăvară să răsară.

Curgă izvorul gândurilor bune,

Să spele mintea de gânduri nebune.



Gândul judecăţii loc nu-şi găsească

În mintea mea, îndurarea să crească

Gândul milei, răbdării, blândeţii,

Unite cu chibzuiala dreptăţii.



Soarbă deplin înţelepciunea de sus,

Din lumina revărsată de Isus.

Gândul răzbunării să piară iute,

Gândul iertării îl strâng să m-ajute.



Oricâte lovituri mă vor străpunge,

Şi-n suferinţă oricât de mult voi plânge,

Oricâte lacrimi îmi vor arde ochii,

De Domnul tot mai mult am să m-apropii,



Ca mlădiţă pe tulpină divină,

Având Cuvântul Sfânt rădăcină.

Să mă-nvăluie toată în lumină,

Să trăim în armonie deplină.



Amin!