Poezie Oicand doar Dumnezeu!

Cand viata ma raneste,n-acopar rana grea

Ci-o las deschisa in fata Celui ce o poate vindeca

Chiar daca lovituri, primesc de multe feluri

Nu plec in jos privirea, ci o inalt spre Ceruri!





Cand nu-nteleg situatii si nu au rezolvare

Atunci ma-ncred mai mult in Tata vorbind cu-nflacarare

Caci omul ce mi-e-alaturi, nu intelege tot

Dar Domnul m-a creeat, stie cand nu mai pot!





In traiul meu prin zile , nimic nu-i la-ntamplare

Caci orice se intampla, un scop in viata are

Privind acum in urma, vad ca prin suferinta

Am invatat atatea , altfel nu era cu putinta!





Orice apare si e lasat sa fie, de Insusi Dumnezeu

Lucreaza inspre bine si cresterea-mi mereu

Am schimbat intrebarea, ce nu-mi dadea o pace

“De ce?” nu mai exista, doar “Pentru ce?” se face?



Deci…inima si minte stati linistite-acum

Caci greul ce vuieste are un scop pe drum

Viata mea-I cadoul Acelui ce o poarta

De trec biruitoare, frumosul Cer m-asteapta!....