Poezie Cand plangi [la plecarea in vesnicie a unei mame]

Cand plangi[la plecarea in vesnicie a unei mame]







Cand plangi, tu, frate, in tacere

Si te framanti nemangaiat,

Cand viata-ti pare-amara fiere

Si zici ca Domnul te-a uitat,



De-o crezi plecata pe vecie

Pe-aceea ce te-a alinat,

In clipe grele, de urgie

Te-a-ncurajat, te-a ajutat,



Asculta ce Domnu-ti vorbeste;

[Cuvantul Lui e-adevarat!]

Sora care ne paraseste

Doar spre odihna a plecat!



Domnul Isus a spus: "Sunt Calea"

Si stim cu totii c-a-nviat.

Deci sa nu te rapuna jalea,

Ca Domnul a continuat:



Spunand: "Sunt Adevarul si Viata

Si cei ce cred, nu vor muri",

S-or odihni doar. Dimineata

Venirii Lui, ii va trezi.



Copii, nepoti, ce astazi plangeti

Spunand ca n-o veti mai vedea;

Nu disperati, ci sa v-aduceti

Aminte cum ea se ruga..



Caci ea, la orice rugaciune

Ce Domnului o aducea,

Va amintea pe toti, pe nume

Si Domnului va-ncredinta



Rugandu-l sa va urmareasca

Cu dragostea-i sfanta mereu,

De orice rau sa va fereasca

Si sa-l primiti pe Dumnezeu.



Zicea: "Doamne, cat se mai poate,

Si cat mai este inca har,

Te rog sa-mi mantui Tu pe toate

Fiintele dragi, ce le am."



Fiti mandri c-ati avut o mama

Si o bunica pe pamant

Care si-a pus nadejdea toata

In Dumnezeu si-al Sau Cuvant.



De-un singur lucru-avea regrete,

Doar de ceva, rau i-a parut:

Ca n-a putut sa va arate

Mai mult, ce tare v-a iubit!



Mi-a zis, c-am fost apropiata

De ea, si multe ne-au unit;

Zicea: "Am fost aglomerata

Cu munca, si n-am reusit



Sa ma apropii cu blandete

De ei, sa-i mangai, sa-i ascult,

Sa fi avut si-n tinerete

Rabdare si cuvant mai mult



Si mai atragator, mai dulce,

Ca sa-l cunoasca pe Isus.

Poate nu s-ar fi putut duce

Sa guste raul, cum s-au dus!"



Domnul i-a cunoscut credinta

Si lacrimile ei, ce-au curs.

De vreti sa-i impliniti dorinta,

Credeti in jertfa lui Isus.



Si de doriti ca vreodata

Pe mama s-o mai intalniti,

Veniti la Domnul, viata toata

Lui Dumnezeu s-o daruiti!





aprilie,2009