Poezie Costul Mântuirii

Costul Mântuirii



Şi ceruri, şi un nou pământ

Când iarăşi vor fi-ntemeiate,

Se va-mplini sfântul Cuvânt

Rostit din veacuri depărtate:



,,Că Domnul, nu l-a întocmit

Pustiu şi gol să stea-n zadar,

Ci veşnic, pentru-a fi locuit

De omul cel salvat prin har!"



Astfel, la a vremii împlinire

El a timis pe Isus, Fiul Său,

Prin El, ca-ntreaga omenire

S-o mântuiască din cel rău.



Prin locul semnelor rămase

În trupu-I Sfânt ca suvenire,

Păcatu-n stare a fost să lase

Cea mai groaznică amintire.



Pe fruntea-I, de spini rănită

În timpul crunt, al tragediei,

Şi-n coasta cu suliţa înfiptă

Sunt semne-n focul bătăliei.



Rănit la mâini...şi la picioare

Pe crucea celor două lemne,

El va purta-n lumea viitoare

Pentru veci, aceste semne.



Piroanele ce L-au străpuns

Princinuind, chinul cel greu,

Ca şi suliţa care L-a împuns

Ne cheamă spre Dumnezeu.



Prin El, a-nceput pregătirea

A locuinţelor, sfinte de sus,

Pentru toţi cei ce mântuirea

Ei au cântat-o în dor nespus.



Flavius Laurian Duverna

20 aprilie 2009