Poezie Pentru cine suferi?

Pentru cine ai inima rănită

Şi suspinul nu-l poţi alina?

Care oaie-ţi este rătăcită

Care a plecat din turma ta?



Lumea o loveşte cu orbire

O încântă cu priviri fireşti,

Îi oferă numai amăgire

Ca să piardă căile cereşti!



Du-te în grabă, lasă tot ce ai,

De-ţi găseşte mieluşelul drag,

Du-te până nu-i răpus, că-i vai…

De ajunge pe pământ pribeag!



Dar să nu mergi singur pe cărare

Drumul este prea primejdios!

S-ai lumină, în a ta umblare

Să Îl i-ai cu tine pe Hristos!



Iar de-l vezi căzut la drumul mare

Du-te de-l ridică dragul meu,

Pune-l pe asinul tău călare

Du-l şi îl predă lui Dumnezeu!



Leagă-i ranele care le are

Cu cel mai plăcut cuvânt şi dulce

Nu căuta să pui pe ele sare,

Ci o lacrimă din ochii ce-ţi curge!



Dute-n odăiţa ta închisă

Şi ridică Domnului altar,

La Acel ce scapă oaia prinsă

Şi fiinţa-o umple iar de har.



Aşa poţi să îţi păstrezi averea

Meluşeii să-i păstrezi în turmă,

De îţi pui în Domnul încrederea

Şi de umbli numai pe-a Lui urmă.



Rana ta primi-va vindecare

Şi suspinul tău va înceta,

Fiul tău va fi în adunare

Fica ta pe drum te va urma!



Şi când te vei prezenta-n mărire

Înaintea Celui Preaînalt,

Vei sălta atunci de bucurie

Căci pe toţi ai tăi El i-a salvat!



4/10/2009gl