Poezie Doamne, Tie cum ti-a fost?

Doamne, tie cum ti-a fost?





Doamne, Tie cum ti-a fost

Cand in Betleem, odata,

Intr-un umil adapost,

Dintr-o fecioara curata,



Intre oamenii saraci,

Fara bogatii si nume,

Intr-un grajd de boi si vaci

Ai venit in asta lume?



Oare cum nu s-a gasit

Niciun loc in lumea mare

Unde tu sa fi venit,

Decat printre animale?



N-a fost, Doamne, nici macar

Un locsor sa te primeasca!

Doar un bou si un magar

Au suflat, sa te-ncalzeasca.



Oare cat au suferit

Blandul Iosif si Maria

Cand fugira in Egipt

Sa te scape de urgia



Care a indoliat

Vechiul Betleem-Efrata,

Cand crudul Irod a dat

Lege-aceea blestemata?



Si apoi, in Nazaret,

Cand munceai la tamplarie,

Ai fost bun si intelept,

Dar c-o grea copilarie



Dar erai multumitor

Si ascultator in toate.

Pe mine de ce ma dor

Neajunsurile toate?



Mai tarziu, din loc in loc

Ai umblat prin Galileea.

Sa-ti pleci capul, niciun loc

N-ai avut. Nici in Iudeea



N-au fost multi, cei ce-au dorit

Sa intri la ei in case

Si nici cei ce te-au iubit,

Ori ti-au spus vorbe frumoase!



Eu, atunci, de ce suspin

Pentru vorbele urate?

De ce cred ca viata-i chin

Si-mi sunt zilele-amarate?



Cum ti-a fost, cand parasit

Ai fost si de cei de-aproape,

Cand cu totii au fugit

Vrand doar viata lor sa-si scape?



Eu de ce sa ma astept

Ca acei de langa mine

Vor avea gand intelept

Si nu vor lovi in mine?



Chinul cat ti-a fost de-amar

Cand Tu, cel fara de vina,

Ai fost dus si la Calvar,

Si-ai plans singur, in gradina?



Pentru ce m-as caina

Ca nimeni nu ma-ntelege,

Cand acel din dreapta Ta

Te-a vandut, si sa te lege



I-a adus pe cei mai rai,

Cele mai cumplite gloate

S-au facut dusmanii Tai

Sa te condamne la moarte!



Oare cat te-o fi durut

Cand cel ce-l serveai la masa,

Te-a vandut cu un sarut?!

Si privirea Ta, duioasa,



Oare cat s-a-nnourat

Cand ai zis: "C-o sarutare

Vinzi pe cel ce te-a creat

Si pe cel ce-ti da iertare?"



Cum ti-a fost , cand tuturor

Le-ai facut atata bine

Si-apoi, acelasi popor,

Cerea "Moarte!" pentru Tine!



Tu ai fost invinuit

Pe nedrept la judecata

Iar eu, care am gresit

Si-s atat de vinovata,



Vreau dreptatea sa mi-o scot

Si s-o flutur sus si tare!

Si ma supar, cand nu pot.

Sa astept, nu am rabdare!



Vreau sa fiu tratata drept,

Chiar si cu recunostinta,

Vreau iubire si respect,

De la cei ce n-au credinta!



Tu, pe cruce, ce cumplit

Sufereai, fara vreo vina.

Si Tatal te-a parasit

Ca noi sa primim lumina,



Ca talharul cel mai rau

Fiu de Dumnezeu s-ajunga!

...Ar fi vrut, de chinul Tau,

Universu-ntreg sa planga!



Nimic, Doamne, n-ai pastrat!

Chiar si sufletul din Tine

"Ti-l dau, Tata!"-ai strigat.

"Sa-l pastrezi in maini la Tine!"



De-as avea-n inima mea

Chiar si-un munte de rabdare,

N-as putea sa fac asa!

Da-mi Tu, credinta mai mare!



Sa m-aseman tot mai mult

Doamne sfant, si eu cu Tine.

Legea dragostei s-ascult,

Nu pe vechiul "eu " din mine!



Cand mi-e sufletul trudit,

Fa sa nu ma plang pe mine,

Ci privirea sa-mi ridic

Si sa ma gandesc la Tine!



Numai prin puterea Ta

Pot ramane in picioare

Cand imi e inima grea

Si cand sufletul ma doare.



Da-mi tarie, sa-ti raman

Credincioasa, pan' la urma!

Tu sa-mi fi Pastorul bun,

Iar eu sa-ti raman in turma!



De aceea-n ruga stau

Si strig, Doamne, catre Tine

Sa m-ajuti, Doamne, ca vreau

Sa traiesc si eu ca Tine!



Asta mi-e dorinta mea

Si speranta mea cea mare:

Ca-n imparatia Ta

Sa-ti stau si eu la picioare!





18 aprilie,2009