Poezie Plan Divin

PLAN DIVIN





*****

Un chip suav, un chip de înger,

Cu ochii blânzi privea din cer,

Mulţimea ce-alergă agasată

Şi nu vede unde se-ndreaptă.



O rază a coborât din înălţime,

Trecând prin veacuri pân-la mine.

Şi ochii mi-a deschis spre cer,

Să descopăr al mântuirii mister.



Dumnezeirea şi-a revărsat iubirea,

Odată cu zidirea, Fiului i-a dat menirea,

Să salveze omenirea de la pieire,

Printr-un plan divin de mântuire.



- Gata, ajunge! Opriţi păcatul!

A răbdat destule Împăratul!

Nu putea privi neprihănirea,

Cum răul distrugea omenirea..



Şi-a coborât raza iubirii să locuiască,

Cu cei ce-avea să-i mântuiască.

Atârna pe crucea negrelor patimi,

Pe cap purta o coroană de spini.



Din piept curgea apă şi sânge,

Spunând păcatului: - Gata, ajunge!

În mulţimea ce-l scuipa şi batjocorea,

Eram şi eu, rea şi amară ca fierea.



La ceata ce cu sete din ură-l lovea.

Isus cu ochi blânzi şi milă privea.

Se ruga pentru iertarea gloatei

Şi-o atingea cu-a iubirii scântei,



Transforma iubirea-n mântuire,

Construind calea spre izbăvire.

Întunericul peste tot întins,

De lumina blândă a fost respins.



În adâncuri pătrunde lumina,

Şterge din rădăcină rugina,

Spală-n sânge păcatul şi vina,

Smulge din lanul de grâu neghina.



Face din om nişte diamante,

Pietre preţioase, nestemate.

Când omul se lasă şlefuit,

Prin Duhul Celui ce l-a mântuit.



Amin!