Poezie In ziua-ntai din saptamana

In ziua-ntai din saptamana



Luca 24





In ziua-ntai din saptamana

'Nainte de-a se lumina,

Cand noaptea inca se ingana

Cu ziua care va urma,



Niste femei indurerate

De tot ceea ce s-a-ntamplat,

Ieseau grabite din cetate,

Caci dinainte de Sabat



Aveau miresme pregatite;

Uleiuri scumpe, mir curat,

Si alergau neobosite

Spre locul unde-acel bogat,



Zis Iosif din Arimateea,

Un om bun si evlavios,

Il ingropase pe Mesia

Intr-un mormant zidit frumos



Intr-o gradina, nu departe

Afara din Ierusalim.

"Oh! Cine ne va da de-o parte

Piatra? Cum o s-o pravalim?"



Isi ziceau una catre alta

Femeile, cu glas soptit.

"I-asa de grea, cum nu e alta!

Iosif abia s-a opintit



Cu ea, mormantul sa-l inchida,

Dupa ce trupul sfant l-a pus.

Noua cine-o sa ni-l deschida,

Sa ungem trupul lui Isus?"



"O, Doamne sfant, cum de se poate

Sa-ngadui Tu asa ceva?!

Invatatorul si din moarte

Pe Lazar l-a putut scula!



Si-acum, El zace mort in cripta!

Iar noi, nimica n-am facut!

De-aceea inima mi-e fripta!

Ati fost de fata, si-ati vazut



Cum, in durerea cea mai crunta,

Nu s-a gandit la chinul Sau!

Si gandul asta ma framanta!

El s-a rugat lui Dumnezeu



Cu-aceeasi mare bunatate

Si cand era crucificat!

A zis: "Eu Te rog, iarta-i Tata,

Pentru ca ei nu stiu ce fac!"



Macar atat si noi sa facem,

Iubirea sa ne aratam:

Miresme multe sa ii ducem

Si trupul sa-i imbalsamam!"



Asa vorbeau cu-ndurerare

Femeile, pan' la mormant,

Plangand, cu lacrime amare

Pe cel atat de bun si bland!



Dar iata-ajuns-au in gradina,

Chiar si mormantul l-au zarit!

Dar intr-a zorilor lumina,

Vazura ca-i descoperit!



Piatra cea mare-i rasturnata!

Oare ce s-o fi intamplat??!!

Intrara in mormant de-ndata

Si ochii cand si-au ridicat,



Vazura doua fiinte, care

Erau doi ingeri, imbracati

In haine albe, lucitoare

Si-au zis: "Pe cine cautati?"



"Il cautam pe Domnul, care

A fost aici inmormantat!"

Dar ingerii, tot o-ntrebare

Le-a pus: "De ce v-ati speriat?



Si de ce cautati voi, oare,

Pe Domnul vietii,-adevarat,

Intre cei morti?" Le dete vestea mare:

"Nu e aici! A inviat!



Aduceti-va voi aminte

Cuvintele ce le-a rostit;

Ca va rabda batjocuri multe

Si ca va fi chiar rastignit!"



...Intr-adevar... Asa spusese

Domnul,cand printre ei umbla!

Dar nimeni nu-l intelesese,

Nu concepeau asa ceva!



"Mergeti degraba in cetate

Si duceti vestea tuturor,

Ca n-a fost biruit de moarte!

E viu! Mormantul este gol!"



Femeile , inspaimantate,

Nimic n-au mai putut rosti.

Erau asa uimite toate!

Dar cine le-ar putea opri



In bucuria negraita

Ce sufletul le-a inundat,

S-alerge-atat de fericite

Strigand: "Hristos a inviat!"



Au spus apostolilor totul;

Cum a-nviat Domnul Isus.

[Stateau ascunsi cu toti, in locul

Stiut, in camera de sus.]



Dar n-au crezut ale lor spuse,

Ziceau ca-s basme, vorbe-n vant!

Dar Petru,-apoi Ioan, se duse

In fuga, pana la mormant.



Vazura ca e gol mormantul,

Fasiile de panza,-jos,

Iar intr-o parte, si prosopul

Ce-a fost pe capul lui Hristos.



Abia atunci, ei pricepura

Tot ce le-a spus Domnul Isus;

Ca va-nvia. Asa, crezura

Si vestea, tuturor au spus.



Se duse vestea prin cetate

Caci ucenicii au strigat,

Ei nu s-au mai temut de moarte!

Ziceau: !"E viu cu-adevarat!"



Dar chiar in acea zi, spre seara,

Stransi in odaia cea de sus,

Toti ucenicii stateau iara,

Cand, deodata, chiar Isus



Le aparu la toti 'nainte

Si "PACE VOUA!"-le-a rostit.

Erau frumoasele cuvinte

Cu care i-a obisnuit!



Le-a spus ca-i El, sa nu se teama!

Precum le-a zis, a inviat!

Apoi, pe nume El ii cheama

Si tuturor le-a aratat



Mainile, care-au fost strapunse,

Ca si picioarele, la fel.

Apoi i-ncuraja, le spuse

Sa nu se-ndoiasca de El!



Ba, a luat si-o-mbucatura

Din fagure, si-un peste fript!

Le-a talmacit si din Scriptura,

Spunand c-asa a trebuit



Sa moara si sa patimeasca

Pentru pacatul lumii-ntregi

Si vina grea sa o plateasca,

Acoperind faradelegi



Cu sangele-i fara de pata

Ce-a curs acolo, la Calvar.

Oricine crede-n El, sa poata

Iertarea s-o primeasca-n dar.



Aceeasi veste vine, iata

Si azi: "Hristos a inviat!"

Primeste-o si tu, de indata

Si zii: "E viu cu-adevarat!"



E viu, si vrea sa locuiasca

La tine-n inima mereu

Viata sa ti-o curateasca,

Sa fii un fiu de Dumnezeu!



Nu te-ndoi si nu ai teama!

Poti fi si tu eliberat!

Apoi mergi , si pe altii cheama

Pe al credintei drum curat!



Ca pretutindeni sa rasune

Salutu-acesta minunat,

Aducator al vestii bune.

"PACE! HRISTOS A INVIAT!"



Si fiecare sa raspunda

Avand de-acum, un trai curat.

In lumea-ntreaga sa se-auda:

"ADEVARAT A INVIAT!"