Poezie Colo-n gradina cu maslini

Colo-n gradina cu maslini





Tu, cel ce-nconjurai pamantul

"Jucand pe rotogolul lui",

Tu, cel care erai "Cuvantul"

Si "desfatarea Domnului",



Acum stai in genunchi si suferi,

Pentru al meu pacat suspini.

In duhul Tau, adanc te tulburi

Colo,-n gradina cu maslini.



Apostolii nu te-nconjoara,

Desi le-ai spus veghind sa stea.

Durerea crunta te doboara.

Strigi: "Tata, doar Tu ai putea



Sa-mi departezi marea durere

Si-acest pahar plin cu venin.

Dar faca-se doar a Ta vrere,

Eu inaintea Ta ma-nchin."



Te-ai ridicat intaia oara

Si-ai mers sa-i vezi pe ucenici.

Dorm toti, caci truda ii doboara,

Dar Tu te multumesti sa zici



Ca "duhul este plin de ravna,

Dar trupul e neputincios".

Si te-ai intors din nou in ruga.

Dar Tatal, fata si-a intors



Si El s-a departat. Pacatul

'Naintea Sa nu poate sta.

Dar Tu stiai ca nimeni altul

Nu ne-ar putea rascumpara.



Atunci, o ruga mai fierbinte

Spre Dumnezeu ai inaltat.

Noi azi, nici nu avem cuvinte

Sa spunem cat ai indurat.



Te-ai ridicat a doua oara;

Oare, vre-un ucenic veghea?

Dormeau toti.Oare sa nu-l doara

Pe nimeni, de durerea Ta?



Sudoarea-n sange se preface

Si curge-n picuri pe pamant.

Ca eu sa pot avea azi pace,

Neprihanitu-ti trup s-a frant.



Noi n-am putut veghea alaturi

De Tine, nici macar un ceas.

Te-ai departat, lasandu-i singuri

Sa doarma, iar Tu ai ramas



Sa porti din nou povara noastra

In chin si ruga pana-n zori,

Cand, in putere diavoleasca

Veneau aprozii cu ocari,



Cu sabii, faclii si ciomege,

Avand pe Iuda-n fruntea lor

Pe Tine, Doamne, sa te lege

Si sa te dea batranilor



Si preotilor mai de seama.

De Tine s-a apropiat

Iuda, ce vanzator se cheama

Si pe obraz te-a sarutat.



Atat facut-am pentru Tine:

Te-am dat la moarte cu-n sarut!

O, Doamne sfinte! Oare cine

Ar putea sti cat te-a durut



Pacatul nostru, nepasarea,

Vanzarea, pentr-un pumn de-arginti,

Si mai apoi, chiar lepadarea

Facuta si cu juraminti?



Dar ai purtat si mai departe

Povara, pana la Calvar.

Ai suferit batjocuri, moarte,

Ca noi sa fim iertati prin har.



Si astazi, cand venim la cina,

Sa pomenim jertfirea Ta,

Ne amintim de-acea gradina,

De cum ai suferit in ea.



15 aprilie, 2009