Poezie Crucea (1)

Crucea-i o poartă prin care

Treci din lumea care moare

Nimicită de păcat,

În lumea cea nemuritoare

Cu Hristos Cel înviat.



Spre slava cerului, sublimă,

Te `nalță crucea din inimă

Și-i un har maiestuos

Căci faci o lucrare divină

Urmând pe Isus Hristos.



Când vii și te-așezi sub cruce

N-o duci tu cât, ea te duce

Iar prăpăstiile vieții

Doar pe ea le mai poți trece

Spre limanu-eternității.



O, crucea Domnului Isus

Nu e deloc greu de dus!

Ia-i aripa ce te duce

În slava cerurilor, sus

Unde n-ajungi fără cruce.



Crucea-i mijlocul pe care

Dumnezeul nostru mare

L-a găsit, să ne ofere

Slava cea nemuritoare

Într-a Sa sfântă Împărăție.



Dacă râvnești prin credință

Cerul sfânt, ai biruință!

Biruința e prin cruce,

De smerit și-n pocăință

Pân`la capăt o vei duce.



Zaragoza 31/07/2012

de Ioan Hapca (Ionică)