Poezie Lacrima Ta

Stateam intr-o seara amandoi de vorba.



Eu,

Plangeam si-mi trimiteam sufletul catre Tine...

Te imbratisasem cu bratele mele,

Imi lipisem capul de pieptul Tau,

Si-mi varsam margaritarele,

Si-mi insiram dorurile

-fierbinti ca niste carbuni incinsi-

Si oftarile

-mici aschii ascunse sub pielea mea,

dureroase si suparatoare.

Imi topeam eul inaintea Ta

Cum isi topeste o lumanare aprinsa ceara,

Pana nu mai ramane din ea,

Decat amintirea luminii daruite.



Tu,

Ti-ai intins atunci bratul

Si m-ai cuprins,

iar eu mi-am ridicat privirea spre Fata Ta

Si

Am vazut-O!!!!!!!!!!!!!!!

Am vazut-o cu adevarat...

Era atat de cristalina,

Atat de mare,

Si straluceau in ea rasfrangeri ale aschiilor mele.



O clipa am crezut ca e un fulg,

Dar cand mi-a picurat pieptul

Am simtit-o... ca plumbul!

Ca focul!

Ca gerul!



Doamne!

Lacrima Ta,

S-o vad aievea,

-e prea mult pentru mine-

Sa-i simt caderea,

-e sublima mangaiere pe care o pot gusta-

Nu pot sa descriu simtirea aceea,

Nu s-au infiintat cuvinte care s-o exprime,

Dar intr-o clipa,

Durerile mele au disparut,

Si n-am mai dorit decat sa raman pe vecie

In Sfanta ta imbratisare.



In seara aceea,

Lacrima Ta,

Ori a anulat gravitatia

Si m-a dus pe mine in cer,

Ori a adus cerul in odaita mea.

Nu stiu bine ce s-a intamplat,

Stiu doar ca toate s-au dus,

Si au ramas doar trei cuvinte:

"Te iubesc Isuse!"