Poezie Pe drumul vietii spre cer

PE DRUMUL VIETII





*****

Pe drumul vieţii spre cer ai pe Isus-nainte,

Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.

Înfrângeţi firea rebelă, ce se răzvrăteşte.

În furtuni, cuptoare de foc, El te ocroteşte.



Cu râul din lacrimi şi picăturile de sânge,

Tezaur preţios din aur curat vei strânge,

Pe genunchi în odăiţă înalţând rugăciune,

Cu îndrăzneală de fiu, totul, tu îi poţi spune.



În dragoste şi credincioşie, El te creşte,

Cu comori din rodul divin te îmbogăţeşte.

Aprinde lumina ca pe-o senină crăiasă,

Păcatul să nu te mai poată prinde în plasă.



Păienjenişul răului nu-şi mai întinde firul,

Domnul iertării pune clemenţei pecete mirul,

Risipeşte întunericul, ia greaua corvoadă,

Pe drumul vieţii, desluşit, calea să se vadă.



Spre culmi înalte poartă Isus veşnica făclie,

În furtuna luptelor opreşte valurile mari,

Să nu rătăceşti drumul spre cereasca-mpărăţie.

Te poartă Domnul iubirii pe braţele Lui tari.



Să-ţi fie statornică credinţa, te ocroteşte,

Şi veghează din cerul de slavă necontenit.

În necaz îţi arată cât de mult te iubeşte,

Braţele Lui dau odihă sufletului obosit.



Pe drumul vieţii spre cer Isus te conduce,

Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.

Nu lăsa firea rebelă, ce durere-ţi aduce,

Să te stăpânească şi să ajungi fără minte.



În cuptorul fierbinte, în foc intră cu tine,

Potoleşte dogoarea ucigătoare în har.

Mila Lui se revarsă cu sânge de rubine,

Din trupul Său de pe cruce, ca jerfă pe altar.



Pe drumul vieţii spre cer ai pe Isus-nainte,

Deschide-ţi mintea pe albia apelor sfinte.

Nu-ţi părăsi încrederea, intră însfinţire,

Deplin încredinţată că te-aşteaptă răsplătire.



Amin!