Poezie O zi fără durere

Ne zbatem Doamne pribegind prin lume

Cuprinşi de-ngrijorări şi de necazuri,

Iar câte-odată greu ne putem ţine

Stoarcem şi ultimele lacrimi fine

Din ochii care curg, formând noi riduri...



Cuprinşi ades, de-al valului furie

Ne zbatem înnotând înspre liman,

Dar fără Tine în călătorie

E ca şi fără apă în pustie

Şi n-avem şansă de-a găsi un han,



De-acea Te rugăm să vii cu noi

Să ne ridici când vezi că ne e greu,

Picioarele adesea ne sunt moi

De truda zilei şi de mult noroi

Avem nevoie de-ajutorul Tău,



E greu prin încercare şi cuptor,

Iar flacăra adesea ne doboară,

Dar pentru noi, Tu Eşti ocrotitor,

Tu Eşti al nostru sfânt Mântuitor,

Ridică-ne pe al credinţei scară!



Lupta e mare înspre veşnicie

Şi multe piedici ne apar în drum,

De nu ai fi şi Tu-ncălătorie

Nu am găsi izvorul apei vie

Şi ne-am preface-n pulbere şi scrum!



Căci arşiţa şi seceta e mare,...

Iar lumea-ncearcă urmele să-Ţi şteargă,

Dar a rămas un grup pus în lucrare

Care mai strigă azi prin adunare

Cuvântul Tău la oameni îl dezleagă!



Şi-aceasta ne ajută pe cărare

Căci în Cuvântul Tău găsim alin,

Atunci când trecem noi prin încercare

Simţim iar mâna Ta ocrotitoare

Ce ne ajută-n viaţă să răzbim!



Dar va veni o zi când vom învinge

Şi vom scăpa de-a lumii grea povoară,

Lacrimile din ochi ni se vor şterge,

Şi pe obraz nicicând nu vor mai curge

Acolo sus, în sfânta noastră Ţară.



Va fi o zi, când nu va fi durere

Nici întristări ce-aduc numai necazuri ,

Va fi o zi, o ziuă de răpire,

Iar noi vom fi acasă în mărire,

Vom fi cu Domnul pe al Lui meleaguri.



13.04.2009gl