Poezie Ți-am dat, Isuse...

ŢI-AM DAT ISUSE...



Ţi-am dat, Isuse, tot falimentul meu

Şi l-ai primit vorbindu-mi cu candoare

Şi-am înţeles că doar al Tău traseu

Conduce la izvorul ce dă răscumpărare.



Ţi-am dat o boală ce nimeni n-a putut

S-o vindece şi să mă facă bine

(A fost reală; nu mi s-a părut)

Şi iar m-ai binecuvântat cu stări senine.



Dar frământări? Ţi-am dat, poate, o mie

Şi-n mine-ai revărsat un calm fără egal

Iar uneori trimis-am tragedie

Dar mi-ai trimis Lumină din spaţiu sideral.



Şi-ngrijorările ce-mi apăsau fiinţa

Le-ai acceptat şi-apoi m-ai uşurat

Iar când Ţi-am spus ce-mi face neputinţa

Îndată ai sosit şi m-ai despovărat.



Tot ce Ţi-am dat ai acceptat îndată

Şi lacrimi şi durere şi dorul meu intens

Nu m-ai dezamăgit, Isuse, niciodată

Ci-ai dat vieţii mele neprihănitul sens.



Văzând cât mă iubeşti şi-n situaţii grele

Sunt consternat şi-Ţi dau viaţa mea

Că-n Tine pot găsi comori şi perle

Şi-acea odihnă ce sufletu-mi o vrea.



gc/iulie, 2012