Poezie Strajerule!

E mult de cand e noapte si lumea-i bantuita

De mii de duhuri rele cu-nselatoare soapte

Ni-e dor de dimineata in slava rasarita...

- Strajerule,

Strajere,

Mai este mult din noapte?





Atati din cei ce-asteapta sunt coplesiti de jale,

Trantiti sub greutatea ce inima le-a smuls;

Ni-e toata asteptarea la glasul vestii tale...

- Strajerule,

Strajere,

Mai este oare mult?





Plang inimi sfasiate de lunga despartire,

Le-au ars atatea doruri si-au suferit atat

Si-asteapta-ndurerate o clipa de iubire...

- Strajerule,

Strajere,

O, cat mai este, cat?





E-atat de grea vegherea cand noaptea se lungeste,

Cand inimile-asteapta si-n suflete e jar,

Cand mistuie durerea si plansul copleseste...

- Strajerule,

Strajere,

Ah, zorii nu rasar?





Mai este mult din noaptea aceasta-ntunecoasa,

Departe-s oare zorii seninei dimineti?

Se fierb in jur talazuri, e marea furtunoasa...

- Strajerule,

Strajere,

Nu-i ceasul cel maret?





Atat de grea mi-e starea, cum n-a fost niciodata

Vin valuri mari si grele cum n-am mai intalnit,

Simtim c-a noastre inimi curand n-o sa mai poata...

- Ah, suna Rasaritul,

Strajerule iubit!





Ah, suna azi,

Strajere,

Sfarsitul suferintei

Sa rupi obezi si stavili de tar'na si de fier!

Adu-ne sarbatoarea dorita-a biruintei

Si nunta asteptata

Cu Mirele din cer!