Poezie Eu... sunt Baraba.

Privesc la gratiile groase

cum trec a vântului alai,

ce toată noaptea le suflase,

de parcă-ar fi cântat la nai.



Privesc la raza,ce domoală

se scurge-n temniţă,zgârcit

pe solul negru,ca de smoală

şi cu miros de mucezit.



E gol în jur,şi-n suflet noapte,

şi-un gând mă chinuie mereu,

perind un şir întreg de fapte

şi-n urma lor mă-ntreb:-Ce-s eu?!



Aştept verdictul să-mi semneze,

iar hotărârea n-o ignor,

căci după vechea noastră lege

doar moartea-i preţul de omor.



Dar stai, ce-aud în depărtare,

ce strigăte spre cer erup?!

Căci zumzăitul i-a amploare

precum albinele în stup.



-Vrem pe Baraba,pe Baraba!!!

nebune gloatele răcnesc.

Şi îngrozit ascult silaba

ce-i repetată-n ritm drăcesc.



Şi simt că inima-mi tresare,

iar palmele se umezesc,

în neputinţă şi frustrare

doar răzbunări în gând mustesc.



Mă simt ca leul prins în cuşcă,

iar gloatele mă încolţesc,

orice strigare-i o biciuşcă

ce-adânc în suflet o primesc.



Ce pot să fac să am salvarea,

cum aş putea să trec calvarul?

Iar mugetul e tot mai mare:

-Vrem pe Baraba,vrem tâlharul!!



...Auzi şi tu acelaş sunet,

de-o uşă,ce-n ecou scânceşte?

Şi pasul greu,ce pare-un tunet,

care furtuna-mi prevesteşte?



Dar iată,solul mă priveşte

şi-n ochii lui citesc stupoare...

Îi simt dispreţul când şopteşte:

-Eşti liber,poţi să pleci tâlhare...



Eu,liber?! Simt că-mi creşte vlaga,

apoi uimirea i-a asaltul:

-Dar...ai uitat?!Eu sunt Baraba!!

-În locul tău azi moare Altul...



-În locul meu?! Cine să moară?!

Ce schimb contrar între destine?!

Ce plan ocult se desfăşoară

şi... ce-a greşit mai mult ca mine?



Ce faptă-a provocat veninul

mulţimii,ce l-a condamnat?

Ce vină grea are Străinul?

-Străinul?! E nevinovat!



-Şi-atunci,de ce-i urât de gloate?

De ce-i scuipat şi judecat?

De ce i-au pus o cruce-n spate,

e-o vină-a fi nevinovat?!



-Nu,doar atât:vestea iertarea,

prin El - păcatul biruit.

Şi-aceasta i-a fost acuzarea,

că pân-la moarte i-a iubit!



* * *

Privind prin viacuri scena tristă

m-aplec smerit la tronul Său,

căci remuşcarea grea persistă:

ACEL BARABA SUNT CHIAR EU...





Amin.

07.04.2009,Barcelona.