Poezie Trimiterea lui Iona

“Mânie-te pe-al tău eu,

Când stârneşte supărare.

Fă voia Lui Dumnezeu,

Stinge focul când apare.”

Viorica Dan,







-Scoală, dute în cetate

Că-n ea-I multă răutate

Strigă împotriva ei

S-audă oamenii răi

La Ninive te trimit

Rautatea-I s-a suit

Până aicea sus la Mine

Mergi că te trimit pe tine



Iona însă s-a sculat

Inspre Tars el a plecat

Drumul său el l-a platit

Şi de Domnul a fugit

Domnul făcu vânt pe mare

Uragane puse-n cale

Când ,când vasul să se strice

Şi în apă toţi să pice

Corăbierii s-au temut

Ajutor ei au cerut

Toţi la Dumnezeul lor

Să le vină-n ajutor

Iona însă el dormea

De furtună nu ştia

Insă-l zării un cârmaci

Şi-I zise “Aici ce faci?

De ce dormi ?Scoală că-I rău

Cheamă tu pe Dumnezeu

Cheamă-L pentru a ne păzii

Căci cu toţii vom murii’”

Şi-u cârmaci el zise iară

Ca atuncea să nu piară

-Oameni buni găsesc cu cale

căci valul acesta mare

Domnul el l-a ridicat

Pentru unul vinovat

Haideţi toţi să vedem -care

La sorţi să tragem pe mare

Ş-om vedea pe vinovat

Cine nu a ascultat

-Eu nu sunt, nici eu , nici eu

-Iaaaa te uită la al tău !!!

-Spune-ne de unde vii ?

De vreun rău dacă ţi-l ştii?

Care este ţara ta?

Şi ce ştii tu a lucra?



-“sunt din neamul cel Iudeu

şi mă tem Dumnezeu

De Domnul eu am fugit

În apus nu-n răsărit

El m-a pus să dau de ştire

Să spun de păcătuire

Eu însă n-am ascultat

Inspre Tars eu am plecat

-“Ce să facem? Cum să şim?

Vasul să îl potolim

-Stiu că vina e a mea

Dacă mă veţi arunca

Vasul se va potolii

Furtuna nu va mai fi

-Doamne , atuncea ei au zis

Doamne vrei a fi ucis ?

Doamne nu ne împovora

Dacă îl vom arunca



Apoi I-au dat drumul-n mare

In această disperare

Atunci valul se oprii

Soarele iar răsării

Iona însă se zării

Cum un peste-l înghiţii



Trei zile în peşte a stat

Iona acolo sa rugat

Domnul ce-I stăpân la toate

Nu la condamnat la moarte

La peşte poruncă a dat

Şi Iona fu aruncat



Apoi Domnul iar a zis :

-Mergi unde Eu te-am trimis”

şi Iona a ascultat

La Ninive a plecat

In cetate a intrat

şi aşa el a strigat:

-“Mai trei zile vei fi mărită

Apoi fi-vei nimicită

Ninive cetate mare

Pentru păcatele tale”



Oamenii au auzit

Şi toţi post ei au vestit

De la mic până la mare

S-au smerit în îmbrăcare

Impăratul s-a sculat

El în sac s-a îmbrăcat

Şi-a trimis a se da ştire

Contra la păcătuire

Oamenii toţi să postească

Vita, boul să nu pască

Toţi cu sac să se învelească

Şi să nu păcătuiască

Poate Domnul s-o îndura

Şi El planul va schimba



De sus Domnul a văzut

Ce aceştia au făcut

Şi atuncea s-a căit

Pe nimeni n-a pedepsit



Iona el s-a mâniat

Domnului el s-a rugat

-“Doamne spre Tars am fugit

Atuncea când ai grăit

Ştiam că Tu eşti Domn milos

Şi te înduri de păcătos

I-ami viaţa-n locul lor

Vreau mai bine ca să mor”

-“ Bine faci? Domnul a întrebat

Pentru ce te-ai supărat?”



Iona iesii din cetate

Făcu un umbrar de-oparte

Şi sub el se puse a sta

Să vadă ce s-o întâmpla

Domnul făcu ca să crească

Curcubete să mărească

Peste Iona îl mării

Şi de soare îl ferii

De mânie a uitat

Sub umbrar s-a bucurat

Peste noapte Domnul a dat

Un vierme de a înţepat

Curcubetele pătat

Şi acesta s-a uscat

Şi Iona a leşinat

Iona iar s-a mâniat

Că umbraru-I s-a uscat

Şi Domnul l-a întrebat:

-“ Pentru ce te-ai mâniat?

-“ da Doamne m-am mâniat

Curcubătul s-a uscat”

-“ Ce trudă, cât te-a costat?

Cât la el tu ai lucrat?

Intr-o noapte l-am marit

Intr-o nopate l-am pierit

Vezi cetatea asta mare

Milă Eu să nu am oare?

Peste o sută de mii

Sunt aicia doar copii

Care n-au păcătuit

Stânga n-au deosebit