Poezie In fata existentei

Exist si vietuiesc pe Terra cea albastrã,

Datorându-mi viata, superbei EXISTENTE.

Fãrã-a Sa prezentã din celesta Astrã,

Nu as mai fi scris nici poema voastrã

Si nici n-as respira, sublimele-I prezente.



Avem locatii bune , aci-n Centura Vietii,

Exprimând vointa faimoasei Entitãti.

De n-ar fi fost cu noi Simbolul puritãtii

Nu i-am fi mai dat un rost eternitãtii,

Iar gust nu mai gãseam în Siesi bunãtãti.



Unii cu tãrie spun, si tendetios insistã,

Cã în ceea ce nu vãd, n-ar putea sã creadã.

Pentru acestia ceea ce nu vãd, nu existã,

Risipindu-si constinta ca ceata pe o pistã,

Iar ochii lor bolnavi, nu-i lasã sã mai vadã.



În fata, Existentei, mã-nclin cu reverentã,

Cât timp ce mã-nconjoarã exclude pe ateu!

Acestea mã conving cã este o Fiintã,

Ce prin apus de soare revarsã-n constiintã,

Zicându-mi fãrã grai: EXISTÃ DUMNEZEU.



Veniti, cãci El existã, ne spune Universul,

Confirmã galixii cu asri orbitori.

Prin spatii si sisteme ce-si tin continuu mersul,

Prezenta Excelentei le-a pus sã-si tinã sensul

De vreme ce pe Terra rãmânem muritori.



De-aceea-n Fata Ta, Mãrite Preaînalt,

Ti-aduc acum ofranda frumoasei închinãri.

Inima spre Tine cu respect mi-o salt,

Pânã voi atinge tãrâmul celãlalt

Sã-ti cânt o vesnicie din noile cântãri.



O, Excelentã sfântã, Rege-al îndurãrii,

Depun ‘naintea Ta toate cele strânse

Si cu mâna goalã cãtre largul zãrii,

Înalt voios spre Tine imnile cântãrii

Tie-a mea Comoarã cu nestemate-ascunse.

Amin