Poezie IOAN TREI SAISPREZECE

Ioan Trei Saisprezece, e însemnul unui Sfânt,

Ne-ntrecut de nimeni altul nici în cer nici pe pamânt.

Acesta, prin Duhul Sfânt, este-a noastra referinta,

Când privim a Sa iubire, nu prin vaz, ci prin credinta.



Ioan Trei Saisprezece e un Nume-n univers,

Ce inspira sa se scrie multe-n proza si în vers.

Acesta e portretul unui nobil Imparat,

Care pus sa se conjuge tine verbul El “A DAT”.



Ioan Trei Saisprezece, este Acela, care vine,

Sa ne duca-n cer în locuri de sardiu si de rubine.

Acesta-I dintre astri plin de-al dragostei simbol,

Care, reabiliteaza omul, ce se vede mic si gol.



Ioan Trei Saisprezece, S-a lasat pe cruce rastignit,

Sa ne regaseasca rostul pentru spatiul infinit

Si de-atunci se-ntreaba unii: “Cine este noul Nume,

Ce-nsoteste verbu-acesta: “A IUBIT” întreaga lume?



Nu odat-auzi de-a Acesta despre a carui existenta,

Ti se umple-ntreaga fire de respect si complezenta.

Si de vrei cu-ntregul tot sa-ti îndrepti în sus privirea

Vei vedea în slavi pe Domnul pregatindu-ti rasplatirea.



Acest Nume nu-i la propriu, ci la figurat subtil,

Sa indice ca pe Terra a venit un Print umil

Sa-l înalte pe leprosul ce se lasa vindecat,

Cum, mai spunem metaforic, ca si lepra e pacat.



O, Ilustre Nume vesnic, care dainui vesncia,

Ne-ai chemat la nemurire sa-Ti vedem marinimia

Si din somptuosu-Ti Nume Tu ne dai al Tau trofeu,

Marite, “Ioan Trei Saisprezece”, Tu esti Insusi Dumnezeu.

Amin.