Poezie Mama (3)

O, mamă, dulce mamă,

Mi-e dor de chipul tău,

De ochii-n care cerul

Şi-a revelat misterul,

Lăsat de Dumnezeu.



Tu ai luptat măicuţă,

Cu boli şi suferinţi,

Din fragedă pruncie,

Ai fost o torţă vie,

O sfântă printre sfinţi.



Ai dus cu demnitate,

Poveri greu de purtat,

Te-ai încrezut în Domnul

Şi-ai înflorit ca pomul,

Ce ape l-au udat.



Ai fost precum păstorul,

Ce-şi ţine turma lui,

Ai alergat întruna,

Să dobândeşti cununa,

Urcând pe cărărui.



Dar fost-au văi destule,

Pe unde-ai poposit,

În umbra lor, amarul,

Te mistuia ca jarul,

Tu mai mult te-ai sfinţit.



Prin tine mamă dragă,

Am învăţat şi eu,

Ce-nseamnă dăruirea

Şi mai ales jertfirea,

Slujind lui Dumnezeu.



Trecut-au ani ca vântul

Şi mamă, tu te-ai dus,

Te-ai dus în veşnicie,

Dar ce mai bucurie,

Căci eşti lângă Isus.



Veghează mamă dragă,

Să mă păstrez curat,

Când va veni sorocul,

Să-mi las glia şi locul,

În cer să fiu luat.



Acolo-n Ţara Sfântă,

În Casa cea de sus,

Să ne vedem odată,

Eşti binecuvântată,

Căci eşti lângă Isus!



31/07/2012, Deva