Poezie Jalnicul Tsunami

Jalnicul Tsunami



(Din Indonezia, 26 decembrie 2004)



An nou, an nou ce ai venit,

Tu ai transmis pe a ta cale,

Din mapamondul...îngrozit

Veşti de tristeţe şi de jale!



Te-a dorit o lume întreagă

S-aduci şi linişte şi bucurii,

Dar ştirile pe unde-aleargă

Cu veşti, produse de stihii.



Din zona cea mai pacifică

Să iasă acum s-a sumeţit,

Prin valul ce şi-l amplifică

Tsunami ce n-a fost dorit.



Din Indonezia-n Sri-Lanka,

Din India, până-n Sumatra,

Şi din Maldive la Thailanda

Şi-a-ntins nimicitoare vatra.



N-a fost în cale niciun stop

Ca să oprească răzvrătirea,

Iar apele-i, ca-ntr-un potop

Veneau în vuiet, cu pieirea.



Şi, în numai câteva minute

Mulţimi de vieţi au măturat,

Ce au rămas chiar neştiute

Că nimeni n-a mai numărat.



Unii-n adâncuri s-au pierdut

Purtaţi de valuri-n avalanşe,

Alţii-arşi-n ruguri s-au făcut

Cenuşă doar de pus în faşe.



O, din Răsărit până-n Apus,

Din Miazăzi la Miazănoapte,

Durerea iată,-i greu de spus

Şi-i amintită-n triste şoapte!



E grozav de crudă moartea

A celor ce-astfel... au pierit,

Şi pentru care-nchisă cartea

Le-a fost în clipe de sfârşit.



Şi-n urma lor doar pe ruine

Vor curge lacrimile întruna,

Dorind ca-n amintiri senine

Păstraţi să fie, întotdeauna.



O, Doamne Bun, fie-Ţi milă

Ca din Tsunami cel cumplit,

Să ştim că-n faţă, pe o grilă

Treptele ei duc spre sfârşit!



Să privim ca un semn mare,

Semn ce-anunţă revenirea

Pe nori-n slavă şi grandorare

A Celui Sfânt cu mântuirea.



Flavius Laurian Duverna

01 ianuarie 2005, Stia-Italy