Poezie Inima-mpăcată

INIMA-MPĂCATĂ...



Inima-mpăcată cântă simfonia

Unei noi vieţi, unui crez divin

Ştie-acum ce-nseamnă omenia

Şi cunoaşte bine veşnicul destin...



A fost transformată de Expertul care

Poate să creeze aştrii din nimic

E în stare a-nfrunta orice-ameniţare,

Strânge-n cupa ei pacea, pic cu pic



Inima-mpăcată nu mai vrea meniul

Compus din himere, faimă şi plăceri

Ea respinge bezna, acceptă seninul

Află tihnă-n stele, cîntec şi tăceri...



E mereu deschisă undelor iubirii

(Unde ce sosesc din cerescul Tron)

E total desprinsă de pornirea firii

Ţine-n ea Cuvântul, nu-n netrebnic zvon...



Când este străpunsă de săgeţi perfide

Rabdă în tăcere suferinţa grea

Luptă cu răbdare chiar în stări toride

Lâng-al ei IUBIT pură ca să stea.



Nu e loc în ea de gânduri impure,

De mânie, certuri sau deşertăciuni

E tenace, blândă, poate să îndure

Gesturi grosolane, dure acţiuni.



Tulburări acolo cuiburi nu-şi pot face

Inima-mpăcată e pentru comori

E onestă, calmă; ea nu se preface

Cântă-n zile grele şi la sărbători...



O, ce dulci miresme poate să emită

Inima-mpăcată cu-al ei Creator!

În a Lui prezenţă nu este trudită,

Bea din Apa vieţii, din divin izvor.



Când s-a despietrit acceptând lucrarea

Ce o poate face, oricând, Duhul Sfânt

A primit Lumina, a văzut intrarea

În Canaanul veşnic, dincol’ de mormânt.



Inima-mpăcată dă îndemnuri clare

Privitor la traiul Cerului plăcut

Nu mai vrea dispreţ, ură, dezbinare

Ci doreşte harul, făcând din el scut.



Din ea izvorăsc râuri de candoare

Ce înseninează traiul zdrobit de urgii,

Şi fortifică pe cei atinşi de frământare

Dându-le speranţe noi, noi energii.



Inimă-mpăcată starea ta-i divină

Stai aşa cum eşti! Stai lângă Isus!

În lăuntrul tău liniştea-i deplină

Mare ţi-e răsplata fiindcă te-ai supus...



Cântă şi te-nchină, fii mulţumitoare

Cum te vrea Mesia care te-a atins!

Ţine-ţi devotarea, fii, mereu, tot tare

Ştii că se-mplineşte dorul tău nestins...



Şi-ntona-vei imnul sfintei biruinţe

La sfîrşitul luptei cînd te vei ’nălţa

În Limanul fără valuri, neputinţe

Unde cu-al tău Rege pururea vei sta.





GC/ 30 Martie, 2009