Poezie Pe o culme de deal

Undeva pe o culme de deal

Între cer şi pământ atârnat,

Moare Omul cel sfânt, ideal,

Ce o lume întreagă a schimbat!



Moare Fiinţa cerească divină

Ce a fost printre noi pe pământ.

Iar la moarte a deschis o lumină,

Să vedem desluşit locul sfânt...



Undeva pe o cruce-atârnat,

Şi cu peptul străpuns de o lance...

Moare Cel ce pe om la salvat

Iar prin moarte adusa EL pace!



Pacea Lui, e o pace eternă...

E o pace din lumea cerească,

Orice om din a lumi tavernă

Poate-n El orişicând s-o găsească!



Undeva pe o culme de deal

În torturi Prinţul sfânt suspina;

A Lui sânge curgea ca un val

Multe inimi la vale spăla,



Undeva, nu departe de cruce

O femeie cu ochii în lacrimi,

Nu-şi putea suferinţa a frânge

Vindecată fiind ea de demoni!



Doar privea cum se stinge iubirea

Pe o cruce fiind atârnat,

Pentru ea, EL a fost Izbăvirea,

Şi la mulţi vindecare le-a dat.



Lângă ea mama Lui suspina

Secerată adânc de durere,

Suferinţa cu El o simţea

Căci Fiul i-a adus mângâiere!



Iar cerul îşi întoarse privirea

Nori negri, se întinse în zare,

Parcă noaptea îşi aduse intrarea

Dar a fost o cerească lucrare.



Mielul sfânt îşi sfârşise lucrarea

Trupul gol sta pe cruce-atârnat,

Până Iosif din Arimathea

În mormântul pregătit la-ngropat!



Prin moartea Lui am primit dreptul

La o viaţă eternă şi sfântă,

Încurând vom sfârşi cu pământul

Şi vom fi unde veşnic se cântă!



Undeva este-un loc nepătruns

Dar tu poţi dragul meu să-l găseşti

Undeva este-un gând ce-i ascuns

Este-un gând al iubirii cereşti!



Undeva este o lume de vis

E o Ţară măreaţă şi sfântă,

Undeva este-un nou Paradis

Şi acolo, cineva te aşteaptă!....

28.03.2009gl