Poezie Vremuri grele (2)

VREMURI GRELE



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Cu sabia-n mână porneşte,

Cu sabia Duhului Sfânt,

Şi fără de frică vesteşte

Al Domnului nostru Cuvânt.



Să nu te-nspăimânte vrăjmaşii,

Acei din popor adormiţi.

Acei care-L uită pe Domnul,

Deşi cândva au fost smeriţi.



Vesteşte Cuvântul, şi spune,

Căci mulţi dintre ei s-or trezi.

Tu cheamă-i la faptele bune,

Căci poate se vor pocăi.



Nu-ţi pese de-acei ce vor râde,

Căci plânge-vor ei la sfârşit,

Când îngerii sfinţi îi vor strânge

Pe cei care s-au pocăit.



Vai Doamne, ce vremuri, ce stare,

E astăzi pe-ntregul pământ!

Atâtea păcate apasă,

Ei nu mai privesc la Cuvânt.



Se-anunţă alegeri pe faţă,

Păstori, episcopi renumiţi,

Aceştia învaţă poporul,

Aceşti păcătoşi, sodomiţi.



Pe vremea lui Asa, se ştie,

Acel împărat renumit,

Pe-acei cu sodomice fapte

Din ţară i-a scos, i-a gonit.



Dar unde e Asa? Să vină

La Boston, la Roma, la noi,

Să scoată vrăjmaşii din ţară,

Ce-aruncă în apă noroi.



Nu-s vremuri de groază, de ciumă?

Nu-i oare sfârşitul în prag?

Păcatul dărâmă, sugrumă,

Tot ce e mai bun şi mai drag.



Beţivii, stricaţii, curvarii,

Ce-şi caută refugiul la sfinţi,

Dar nu să se-ntoarcă la Domnul,

Ci după aprinse dorinţi.



Ştefan e lovit cu mânie

De pietrele zişilor fraţi.

Pretinşii apostoli ai crucii

Dau banii din nou la soldaţi.



Isus pentru unii e mitul

Ce trebuie sărbătorit.

Dar nu se întoarce la Domnul

Preotul, să fie smerit.



Vai Doamne, ce vremuri, ce stare!

Ţi-e frică să spui, să vorbeşti,

De faptele lumii murdare,

Ce-adesea le-auzi, le priveşti.



Mânia curând se arată,

Şi spinii vor arde, să ştiţi,

Făptura murdară, pătată,

Toţi răii vor fi nimiciţi.



Va arde Sodoma cea mare,

Tot neamul cel nelegiuit.

Vor arde femei şi fecioare,

Oricine e nepocăit.



E aspru poemul de jale,

Dar Domnul mi-a zis să îl scriu.

Să afle oricine, să ştie,

Că Domnul vine, El este viu.



Amin