Poezie Sfârşitul e aproape

SFÂRŞITUL E APROAPE



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Sfârşitul e foarte aproape,

Suntem la apus, pe-nserat,

Şi cine mai poate să scape

Din noaptea în care-am intrat?



Păcatele lumii sunt grele;

Ucideri, şi crime, şi jaf,

Păcatele urcă spre stele

Şi-acoperă cerul cu praf.



Domnul ne-anunţă, ne spune,

Domnul ne-a avertizat,

Dragostea, faptele bune,

Mulţi le-au pierdut, le-au uitat.



Protestele strigă, răsună,

Ei cer dezlegări la păcat.

Pe uliţe mulţi se adună

Cu scop şi cu gând necurat.



Iar lumea creştină se zbate,

Dar vai, ce puţini mai trăiesc

Cu viaţa, cu fapte curate,

În chipul cel dumnezeiesc.



Găsi-va credinţă când vine?

Isus pe ai Săi i-a-ntrebat.

Întreabă-te astăzi, creştine,

Eşti liber? sau eşti în păcat?



Iubirea cerească se stinge,

Căci suntem şi noi ocupaţi

Cu firea ce-adună şi strânge,

În fire suntem îngropaţi.



Dar spinii vor arde, grăbeşte

Şi scapă-te de-ngrijorări.

În dragoste sfântă trăieşte,

Priveşte spre Domnul, spre zări.



Nu cumva sfârşitul să vină,

Să arzi ca şi paiul uscat.

Acum cât mai este lumină,

Să nu mai trăim în păcat.



Acuma e clipa, ascultă

Şi pune pe inima ta.

Întoarce-te astăzi la Domnul!

Întoarce-te, nu amâna!



Amin