Poezie Să zidim

SĂ ZIDIM



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Haideţi fraţi să punem mâna,

Să zidim un nou altar,

Împletind cu toţi cununa,

Prin iubire şi prin har.



Puneţi piatră lângă piatră,

În Hristos să ne unim,

Proşternaţi cu toţi pe vatră

Domnului să-i mulţumim.



Dezbinarea nu e bună,

Ea e arma celui rău.

Fraţi, surori, toţi împreună

Să-i slujim Lui Dumnezeu.



În deplină unitate,

Ca un snop de grâu legat,

Dragoste şi bunătate

Răspândind neîncetat.



O cetate întărită

Să zidim, fraţi şi surori,

Prin puterea dăruită

Noi vom fi biruitori.



Nu lăsaţi nici o spărtură,

Voi zidari, verificaţi,

Nu lăsaţi în aur, zgură,

Adevărul să-l păstraţi.



Cel ce strică, cel ce sparge,

Din lucrare să-l opriţi!

Cu blândeţe, cu răbdare,

Să-ndemnaţi, să sfătuiţi.



Cine vrea să înţeleagă,

E ferice, e salvat,

Cine se împotriveşte

Va fi aspru judecat.



În a Domnului lucrare,

Noi pe toţi îi îndemnăm,

Să ia seama fiecare

Înaintea Lui, cum stăm.



Verifică-ţi soră darul,

Şi tu frate pocăit,

Dacă tot ce-ai spus e bine,

Dacă s-a şi împlinit.



Dacă-i numai zăngăneală

De chimval răsunător,

Asta-nseamnă îndoială

Semănată în popor.



Cercetaţi orice lucrare,

Şi păstraţi ce e curat,

Dumnezeul nostru mare

Prin apostol ne-a-nvăţat.



Duhurile care strică,

Care amăgesc, să ştiţi,

Pe acestea fără frică

Fraţilor să le opriţi.



Dacă nu se împlineşte

Tot ce spune, nu-l primi!

Până nu se pocăieşte,

Până nu se va smeri.



Să nu fim ca văzătorii

Care sunt la ochi legaţi,

Şi nici ca învăţătorii

De credinţă lepădaţi.



Duhul Sfânt, să ştiţi, lucrează

Prin minuni şi proorocii,

Prin acei care veghează,

Prin ai Domnului, copii.



Vrem în toate rânduială,

În iubire să trăim.

Cărămizile cu smoală

Noi să nu le mai zidim.



Fraţilor, urâţi certarea!

Dumnezeu e-ndurător.

Împlinirea, ascultarea,

E tăria sfinţilor.



Cine n-a-nţeles, să steie

Mai departe împietrit,

Unul din apostoli scrie -

Şi pe fraţi i-a sfătuit.



Pe surori le sfătuieşte

Să mai tacă-n adunări,

La bărbaţii lor acasă

Să le pună întrebări.



Să nu vină despletite

La altarul cel curat,

Sau pe cap descoperite,

Căci aceasta e păcat.



Mame binecuvântate,

Crescătoare de copii,

Cu smerenie-mbrăcate,

Cu cereşti bijuterii.



Să asculte, să-şi iubească

Fiecare soţul ei,

Şi pe Domnul să-l slujească,

Ca şi sfintele femei.



Vin, sau altă stricăciune,

Să le punem la gunoi,

Să strigăm în rugăciune:

Doamne, vino Tu la noi!



Clevetirea şi ocara

Să nu fie între sfinţi!

Să căutăm numai comoara,

Numai veşnicii arginţi.



O credinţă sănătoasă

S-o păstrăm în gând curat,

Faţa noastră luminoasă

Să ne fie neîncetat.



Căci altarele străine

Închinate unor zei,

Ne vor duce în ruine,

Ca pe cei dintâi evrei.



Cine lucră cu mânie,

Sigur, nu ajunge sus,

El e lungă temelie,

E departe de Isus.



Cine-i plin de aroganţă

Şi se crede deosebit,

Este fără de speranţă

Ca să fie sus răpit.



Nu putem zidi cu firea

Pietrele duhovniceşti,

Marea taină, mântuirea,

Doar prin Duhul o zideşti.



Iată cum se poate pune

Piatră lângă piatră, fraţi,

Prin credinţă, fapte bune,

Să lucrăm, suntem chemaţi.



Dragostea e cea mai mare,

Să vestim şi să slujim,

Prin trăire, fiecare

Domnului să-I mulţumim.



Amin