Poezie Pune frâna

PUNE FRÂNA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



În această ţară mare,

Toţi aproape au maşină,

Şi mergând pe-aceste drumuri

Eşti atent mereu la frână.



Cartea cu poveţe sfinte,

Ne vorbeşte de-nfrânare

Pe cărarea mântuirii,

Pentru mic şi pentru mare.



Când un frate te-ameninţă

Şi-ţi arată pumnul, mâna,

De eşti gata ca să-l replici,

Fă ce faci şi cu maşina:

Stai pe loc şi pune frâna!



Când o forţă nevăzută

Te îndeamnă: "pune mâna

Pe pahare, pe cuţite,

Şi pe prietena, străina,

E păcat şi e ruşine,

Te opreşte, pune frâna!



Când îţi vine să-i tragi palme

Şi să strigi la ea: păgâna!"

Frate dragă, e soţia,

Nu e bine, pune frâna!



Şi tu soră preaiubită,

Scutură-ţi din păr ţărâna!

Dumnezeu urăşte cearta,

Când se varsă-n văi fântâna,

Să ai grijă! Pune frâna!



Când acei ce vin la tine

Mai batjocoresc păstorul,

Fii atent, şi fii atentă,

Pune frâna cu piciorul!



Când dorinţe necurate

Îţi aprind în flăcări dorul,

Tinere ia bine seama,

Pune frâna cu piciorul!



Când auzi mereu chemarea

Din noianul de păcate,

Ţine minte: înfrânarea

Este bună pentru toate.



Căci în iad se duc şi fraţii

Care uită de pedală,

Cei ce-s biruiţi de patimi,

De pofte şi de momeală.



Unde este înfrânare,

E deplină armonie;

Numai stelele răzleţe

Au căzut din veşnicie.



Când în faţa ta apare

Patima la fel ca norul,

Chiar de scârţâie maşina,

Te grăbeşte, pune frâna,

Cu piciorul şi cu mâna.



Este bună înfrânarea

De la tot ce este rău,

Înţelege căci porunca

Vine de la Dumnezeu.



Amin