Poezie Psalmul 139

PSALMUL 139



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Unde mă voi duce oare

Departe de Faţa Ta?

Căci puterea Ta cea mare

Este pretutindenea.



Dacă mă voi duce-n ceruri,

Tu acolo străluceşti.

Sau la marginile lumii,

Doamne Tu şi-acolo eşti.



Înaintea Ta nici moartea

N-are spaţiu interzis,

Căci Tu controlezi tot cerul

Şi tot ce e în abis.



Dacă voi zbura departe

Pe aripi de zori cereşti

Unde se formează norii,

Doamne Tu şi-acolo eşti.



O ştiinţă minunată

M-a ţesut în chip ciudat.

Mâna binecuvântată

Din ţărână m-a creat.



Doamne, Tu mai dinainte

De-a rosti eu vre-un cuvânt,

Tu mi-ai rânduit şi anii

Câţi vor fi pe-aces,t pământ.



Mâna Ta e peste mine,

Chiar şi gândul mi-l pătrunzi.

Mă cunoşti aşa de bine,

Când Te chem Tu îmi răspunzi.



Şi când umblu pe cărare,

Şi când dorm în patul meu,

Cu-a Ta binecuvântare

Tu mă înconjori mereu.



Tu în Cartea Ta cerească

Doamne m-ai înregistrat.

Mai 'nainte de-a mă naşte

Zilele mi-ai numărat.



Tu cunoşti a noastre fapte,

Tu ne dai din cer răspuns

La a noastră rugăciune

Şi la gândul cel ascuns.



O făptură minunată

M-ai făcut şi m-ai creat,

De aceea, Ţie Doamne

Vreau să-Ţi cânt neîncetat.



Şi îi chem pe toţi să vină

Căci Tu eşti îndurător,

Tu eşti Tatăl nostru veşnic

Dumnezeul tuturor.



Amin