Poezie Psalmul 104

PSALMUL 104



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Tu eşti nemărginit de mare,

Eu prin credinţă Te zăresc,

În măreţie şi-n splendoare,

În cortul Tău dumnezeiesc.



Tu porţi şi apele şi vântul,

Tu eşti Eternul Ziditor.

Prin Fiul Tău Isus, Cuvântul,

Le-ai dat viaţă tuturor.



Din ape mari îţi faci lăcaşul,

Şi locuinţa Ta din nori.

Lumina Feţei Tale, Doamne,

Se vede peste tot în zori.



Tu zbori în carele luminii,

Pe-aripi de vânt, pe-aripi de nori,

Căci vântul, apele şi focul,

Sunt solii Tăi strălucitori.



Şi soarele, la fel şi luna,

Şi stelele ce strălucesc,

Înţelepciunea Ta cea mare,

Acestea toate ne-o vestesc.



Şi râurile, şi verdeaţa,

Şi păsările-n cântul lor,

Şi-amurgul plin şi dimineaţa,

Ne spun că Tu eşti Creator.



Tu saturi după a lor dorinţă

Tot ce se mişcă pe câmpii.

Din mâna Ta primim belşugul,

Căci Doamne, Tu pe toţi ne ţii.



Dar mai presus de-acestea toate,

De slava cea de pe pământ,

În dragoste şi bunătate

Tu ne-ai promis şi Raiul sfânt.



Nemărginirea şi viaţa

Cea fără chin, fără apus,

Căci ne-ai chemat la fericire,

La mântuirea prin Isus.



Amin