Poezie Psalmul 30

PSALMUL 30



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Când îmi mergea bine

Îmi ziceam aşa:

Niciodată Doamne

Nu m-oi clătina.



Eu credeam că veşnic

Sănătos voi fi,

Şi pe-a mele forţe

Mă voi sprijini.



Când Ţi-ai ascuns faţa

Eu m-am tulburat.

Atunci către Tine

Iarăşi am strigat.



În a mea durere

Mă gândeam că mor,

Dar la Tine Doamne

Este ajutor.



Tu cu bunătate

Mâna Ţi-ai întins,

Cu a Tale braţe sfinte

M-ai cuprins.



Orice om să ştie,

Orice întristat,

Să se roage Ţie

Şi va fi salvat.



Seara vine plânsul,

Când suntem loviţi.

Dimineaţa iarăşi

Suntem fericiţi.



Tu din tulburare

Ne ridici, ne sui,

Şi pe stânca tare

Tu din nou ne pui.



Sacul meu de jale

Mi l-ai dezlegat,

Şi în bucurie

Mi l-ai transformat.



De aceea laudă

Ţie-Ţi voi cânta,

A Ta bunătate

Nu o voi uita.



Căci mânia ţine

Doar o clipă, doar,

îndurarea-i unsă

Fără de hotar.



De aceea cântă

Tu popor iubit,

Căci la Domnul nostru

Milă am găsit.



Tânguirea, jalea,

Toate câte-ar fi,

Dumnezeu le schimbă

În mari bucurii.



Căci din pragul morţii

El m-a ridicat,

Şi speranţa vieţii

Veşnice mi-a dat.



De aceea pururi

Il voi înălţa,

Şi cântări de laudă

Lui îi voi cânta.



El mi-a făcut bine

Sufletului meu,

Lăudat să fie

Domnul Dumnezeu!



Amin