Poezie Privighetoarea

PRIVIGHETOAREA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Ascultaţi vă rog privighetoarea

Ce interpretări dumnezeieşti!

Cât de sus ridică ea cântarea,

Mai presus de glasuri omeneşti.



Pasăre măiastră, minunată,

Care cântă-n codri pe-nserat,

La veghere Domnul ne îndeamnă,

Să cântăm ca ea neîncetat,



Când pe cer coboară înserarea,

Când pământul pare adormit,

Toate dorm, doar ea privighetoarea

Îşi înalţă glasul fericit.



Printre ramuri pline de verdeaţă

Razele de lună strălucesc,

Iar privighetoarea îndrăzneaţă

Cântă slavă Tatălui Ceresc.



Pasăre nocturnă, vegheatoare,

Ea stă trează, cântă până-n zori,

Până când pe cer măreţul soare

Îşi arată faţa printre nori.



Să cântăm şi noi cu bucurie,

Să veghem, căci zorii vor veni.

Soarele măreţ din veşnicie,

Privegheaţi până-n măreaţa zi.



Duhul Sfânt cu dragoste ne cheamă

Fraţilor, să fim privighetori.

Să cântăm, să nu ne fie teamă

De sărmanii oameni muritori.



Îndreptaţi-vă cu toţi privirea

Şi urechile, şi ascultaţi.

Căci curând va fi pe nori venirea

Domnului, de-aceea privegheaţi.



Ascultaţi cum cântă pe-nserate

Minunatele privighetori.

Păsărele binecuvântate,

Ca nişte strune de viori.



Ele cântă chiar şi adormite,

Domnul ca să cânte le-a creat.

Ascultaţi ce glasuri fericite,

Ca în Paradisul minunat.



Să-nvătăm de la privighetoare,

Căci şi noi în noapte locuim,

Bată vântul cât ar vrea de tare,

Din cântare noi nu ne oprim.



Nu e numai noapte înstelată

Noi mai trecem şi prin încercări.

E furtună mare câteodată

Care ne aduce privegheri.



Dă-ne Doamne inimă aleasă

Să veghem şi să cântăm cu dor!

Prin necazul care ne apasă,

Aşteptând ivirea zorilor.



Amin