Poezie Priveşte florile

PRIVEŞTE FLORILE



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Priveşte vara trandafirii

Şi crinii cei strălucitori,

Priveşte colo în grădină

Ce măreţii şi ce splendori.



Dumnezeiasca Lui iubire

Cu gingăşie le-a lucrat,

Priveşte câtă măreţie

În trandafirul colorat.



Aşa ca nişte flori

Şi noi, fraţi şi surori,

Să răspândim mireasma în Hristos,

Căci El ne-a-mpodobit,



Şi El ne-a dăruit,

Tot ce avem mai sfânt şi mai frumos.

Iubirea cea adevărată

Şi pe noi ne-a împodobit.

Căci Dumnezeu, Cerescul Tată,

Prin Fiul Lui ne-a mântuit.



Dar mai presus de orice floare,

Şi mai presus de orice stea,

E dragostea nemuritoare,

E Fiul Său, Iubirea Sa.



Prin El şi noi suntem grădina

Cu flori din raiul minunat.

Isus, Făclia şi Lumina

Cu Duhul Sfânt ne-a botezat.



Neprihănirea să-nflorească

Pe chipul nostru zi de zi.

Când vine Domnul să-i găsească

Neprihăniţi pe-ai Lui copii.



Voi trandafiri şi crini din vale,

În vestejire nu mai staţi.

Mai cereţi rouă în petale,

Cu Duhul Sfânt să fiţi udaţi.



Căci Domnul încă ne iubeşte,

Rugaţi-vă de Grădinar,

La floarea care veştejeşte

Să mai reverse al Său har.



Să nu rămână nici un suflet

Aici în lume, pe pământ.

Când va veni Isus cu slavă,

Să fim cu El în cerul sfânt.



Amin