Poezie Poporul Domnului

POPORUL DOMNULUI



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Între mii de neamuri şi popoare,

Este un popor deosebit,

Dumnezeul plin de îndurare

Prin Isus Hristos l-a mântuit.



Ei slujesc în noua preoţie,

La altarul binecuvântat.

Plini de Duhul Sfânt, de bucurie,

Aprinzând tămâie neîncetat.



Ei se roagă şi vestesc Cuvântul,

Ei slujesc în Noul Legământ.

Dumnezeu îl binecuvântează

Pe al Său popor de pe pământ.



Noi suntem aceia, soră, frate,

Noi suntem poporul mântuit.

Dumnezeul plin de bunătate

Ne-a chemat la jertfă, la slujit.



Cine vrea să-nveţe să slujească,

Să citească Noul Testament.

La Isus, la Domnul să privească,

Căci Isus e-Acelaşi şi-n prezent.



Căci Isus în noua preoţie,

S-a adus pe Sine pe altar.

El e Mielul, el e jertfa vie,

El ne-a mântuit prin al Său har.



Dacă vrei cântarea mulţumirii

Să ajungă sus la Dumnezeu,

Ca o jertfă a neprihănirii,

Înnoieşte-ţi caracterul tău.



Chipul lumii este urâciune

Înaintea Tatălui Ceresc.

Şi la acei ce vin la rugăciune,

Şi la acei ce la altar slujesc.



Haina albă a neprihănirii,

Voi preoţilor s-o îmbrăcaţi,

Şi aşa să mergeţi cu vestirea,

Şi aşa să slujiţi, să cântaţi.



Cine e neprihănit, să vină,

Dumnezeu ne cheamă să slujim,

Îmbrăcaţi în haine de lumină,

Bunătatea Lui să o vestim.



Amin