Poezie Moştenirea

MOŞTENIREA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Noi avem o moştenire

Sus, în ţara zorilor,

In cereasca strălucire,

În cetatea sfinţilor.



O frumoasă moşioară

Nouă ne-a căzut la sorţi,

Vom primi o altă ţară

Când vom învia din morţi.



O frumoasă moştenire

Sorţul ne-a adus, ne-a dat,

În cereasca strălucire

Unde nu va fi păcat.



Nu mai adunaţi avere,

Bani şi aur, pe pământ,

Căci a noastră moştenire

Este sus, în cerul sfânt.



Noi avem acolo ţara

Şi arginţii adunaţi.

Bogăţia şi comoara,

Tot ce-am dăruit la fraţi.



Fără bani şi fără plată,

Sorţii ne-au îndeplinit.

Dumnezeu, Cerescul Tată,

Ne-a salvat, ne-a mântuit.



Binecuvântaţi pe Domnul!

Voi acei care-aţi primit

Moştenirea minunată,

Sus, în cerul strălucit.



Dumnezeu ne-a dat arvuna,

Duhul Sfânt ne-a sigilat.

Noi suntem ai Lui de-acuma,

Căci El ne-a răscumpărat.



Sorţul, marea îndurare,

Harul care ni s-a dat,

Ne-a adus eliberare

De la moarte, din păcat.



Nu sunt meritele tale

Căci ai fost salvat, să ştii,

Sorţii au căzut pe tine

De demult, din veşnicii.



Dovedeşte vrednicie

Pentru numele ce-l ai.

Căci în cer, în veşnicie,

Tu vei moşteni în Rai.



Strânge cât mai mult acolo,

Şi adună-ţi sus comori,

Iată Domnul ne îndeamnă

Şi pe fraţi, şi pe surori.



Amin