Poezie Moise

MOISE



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Pe Moise, pe ape chiar mama îl pune,

Dar Domnul îl scapă pe al ei băiat.

Părinţii lui, iată ei văd o minune,

Salvarea lui Moise e chiar în palat.



Căci fata frumoasă coboară la ape,

Cu-a ei slujitoare se scaldă în Nil.

Dar iată o voce plăcută, duioasă,

Se-aude pe-aproape, un glas de copil.



Căci Domnul din ceruri, priveşte cu milă,

Şi-i umple de milă pe-acei ce privesc.

Căci iată prinţesa, aleasa copilă,

Cu-a ei slujitoare, pe Moise-l găsesc.



O floare frumoasă, un nufăr pe ape,

Prinţesa îl vede şi-a zis: "E al meu!"

Şi strigă la fete să-l scoată, să-l scape,

Pe Moise atunci l-a salvat Dumnezeu.



Căci iată Maria, a lui surioară,

Ce sta-ngrijorată pe ţărmuri la Nil,

Se duce să cheme o doică aleasă,

Să-l ţină, să-l crească, frumosul copil.



Şi fata aceea acceptă-nvoiala,

Şi-ndată Maria acasă s-a dus,

S-o cheme pe mama cea plină de milă,

Căci Moise trăieşte, fetiţa i-a spus.



Căci mâna cea bună, şi mâna cea tare,

Ridică şi-i scapă pe-acei apăsaţi.

Şi iată, pe Moise în marea lucrare,

Chiar Domnu-l trimite la cei întristaţi.



Copilul minune se-nalţă şi creşte,

Dar el pentru Domnul renunţă la tron.

Căci Domnul îl cheamă, şi Domnu-i vorbeşte

Să scape evreii de-acel Faraon.



Prin Moise, alesul, copilul de aur,

Cu mare putere, cu multe urgii,

Părintele Veşnic, de vechiul balaur

Salvează poporul, din grele robii.



Dar iată căci Moise e doar oglindirea

Acelui ce-n urmă de tot a venit,

Prin El e salvată pe veci omenirea;

Isus e Acela ce ne-a mântuit.



Amin