Poezie Moara

MOARA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Pentru cea dintâi măsură

Vă rog să mă ascultaţi;

Duceţi degetul la gură

Cu o mică-ntorsătură,

Şi puţin verificaţi.



Printre celelalte spiţe,

Să enumerăm şi moara;

Care macină bobite

Cu alesele matriţe,

De cu zori şi până seara.



Iată, Biblia vorbeşte

Tangenţial şi despre ele,

Căci dantura se răreşte,

Şi ce cade nu mai creşte,

Ori sunt dinţi, ori sunt măsele.



Zeci de ani această moară

Macină delicatese,

Dinţii buni sunt o comoară

Până când încep să doară

Şi din circuit să iese.



Unii spun că cea mai mare

E durerea de măsele,

Să vă spun, nu sunt în stare;

Îşi dă seama fiecare

Ce coşmar, ce chinuri grele.



Nu se are în vedere

Că eşti rege, că eşti prinţ,

Ai plăti oricât ţi-ar cere

Să-ţi aline o durere

De măsele sau de dinţi.



Frumuseţea unei feţe,

Şi dantura o extinde;

Dinţi frumoşi, comori măreţe,

Ei ne ascund de tristeţe

Când un zâmbet ne cuprinde.



Uite ce înţelepciune

Şi ce dragoste fierbinte,

Şi dantura e-o minune

Dată de la Creaţiune,

De al nostru Sfânt Părinte.



Fiecare, fiecare,

Au fost bine stabilite,

Trupu-i plin cu mădulare,

Nu sunt puse la-ntâmplare,

Prin El sunt întipărite.



Ce-ar mai corăi stomacul

De-ai avea numai gingei!

Şi ce greu s-ar umple sacul!

Cu ce să mai rozi colacul

Şi fripturile de miei?



Am văzut cum rod pahare

Unii oameni fără minte;

Pentru asta-s dinţii oare?

E o nebunie mare!

Nu găsesc alte cuvinte.



Cartea cu Proverbe scrie

Despre-un fel de oameni răi;

Plini de ură şi trufie,

Care rup din carne vie

Ca şi fiarele din văi.



Ei au săbii ascuţite

Dinţii, ca să nimicească,

Şi măselele cuţite

Ca să taie, să irite,

Şi cu forţa să domnească.



Vai de cine cade pradă

Şi e încolţit de ei!

Dinţii transformaţi în spadă,

Zâmbitorii din faţadă

Sfâşie ca nişte lei.



Umilinţa prefăcută

E ca tunetele bolţii;

Omul care te salută

Te va duce în derută

Când îşi mai arată colţii.



"Fraţilor, -Iacov ne scrie-

Fiţi întotdeauna fraţi!

Să fiţi plini de bucurie

Luptând pentru veşnicie,

Dar să nu vă mai muşcaţi!"



Curăţiţi-vă dantura

Cu lichidele curate!

Cercetaţi mereu Scriptura,

Căci ea îndulceşte gura,

Şi ne scapă de păcate.



Nu lăsa să se depună

Piatra vorbelor murdare,

Căci păcatul se adună,

Iar la urmă o să spună:

Gura te-a dus la pierzare!



Iar de cineva n-ascultă,

Şi continuă să strige,

Se adună piatră multă,

Iar când Domnul te consultă,

Ţi-o va scoate cu cârlige.



Nu privi cu uşurinţă

Sfatul din Scriptură dat;

Eşti chemat la pocăinţă

Cu întreaga ta fiinţă,

Fugi de tot ce e păcat.



Lasă răii să zâmbească,

Chiar de plângi acum pe cale;

Va veni o zi cerească,

Când Isus o să-ţi plătească

Pentru lacrimile tale.



Nu-ţi înfige niciodată

Dinţii într-un pom oprit;

Căci Scriptura îţi arată

Ce-i curat şi ce-i cu pată,

Fii mereu neprihănit.



Nu muşca din aluatul

Celor mândri şi avari!

Cere de la Domnul sfatul,

Cum să biruieşti păcatul

Şi să fii cu-aceia tari.



Nu-ţi mai otrăvi dantura

Cu bucatele amare!

Vino şi-ndulceşte-ţi gura

Cu tot ce ne dă Scriptura,

Băutură şi mâncare.



Vino la aceste mese

Ce stau gata pregătite,

Cu bucatele alese,

Pline cu delicatese

Şi cu vinuri limpezite.



De ce-ţi cheltuieşti arginţii

Pentru lucruri pieritoare?

Pentru tulburarea minţii,

Când în cer te-aşteaptă sfinţii

Şi viaţa viitoare.



De ce să mănânci bucate,

Roşcove ce nu hrănesc?

Căci acestea sunt păcate!

Şi când ştii ce bunătate

Are Tatăl tău Ceresc!



Şi de ce cu murdărie

Setea să ţi-o potoleşti?

Când există apă vie

Sus la tronul de domnie,

Sufletul să-ţi răcoreşti.



Gustă pâinea nemuririi,

Să-i simţeşti a ei dulceaţă!

Sângele neprihănirii,

Jertfa sfântă-a ispăşirii

Care dă lumii viaţă.



Iar în ziua aceea mare

Domnul te va transforma,

într-o veşnică splendoare,

În viaţa viitoare,

Şi cu El în veci vei sta.



Şi cântând cu toţi, vom spune:

Da, Acesta-I Dumnezeu!

Domnul cu înţelepciune

Ne-a zidit, şi ne va pune

Cu Isus, cu Fiul Său.



Îngrijeşte-ţi dar dantura,

Dinţii omului ascuns!

Ca să poţi s-atingi măsura,

Codul ce ni-l dă Scriptura

Pentru zbor în necuprins.



Amin