Poezie Minunat e Domnul

MINUNAT E DOMNUL



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



În ciripit de păsărele

Eu văd lucrarea Lui Isus.

Şi când mă uit mirat la stele

Ce strălucesc pe boltă, sus.



Şi stelele, la fel şi norii,

Şi soarele strălucitor,

Mărturisesc fără cuvinte

Pe Dumnezeul Ziditor.



Când văd grădina înflorită,

Şi tot ce e în jurul meu,

Eu strig cu inimă smerită:

Slăvit să fie Dumnezeu!



Când văd atâta gingăşie,

Şi-atât parfum mirositor,

Când vântul bate şi adie,

Slăvesc pe-al nostru Creator.



O, Doamne, câtă bunătate,

Şi câte daruri Tu ne-ai dat!

E plin pământul cu bucate,

Căci Dumnezeu e minunat.



La ape limpezi, la izvoare,

Şi-n zori de zi, şi pe-nserat,

A Domnului vieţuitoare

Se-adapă când au însetat.



Şi toate-acestea, pentru tine

Cerescul Tată le-a făcut.

Şi flori, şi ape, şi coline,

La om le-a dat de la-nceput.



De-aceea, omule priveşte,

La tot ce e un jurul tău.

Şi vino azi şi-i mulţumeşte

Cu toţi ai tăi, Lui Dumnezeu.



Amin