Poezie Tu eşti o piatră preţioasă...

De-atâtea ori ai stat plângând

În ceas de neputinţă...

Şi-n mijlociri prin Duhul Sfânt

Cereai cu lacrimi, suspinând,

Să îţi dea Domnul, biruinţă!



De-atatea ori, plângând ai spus:

"Mă doare inima, Stăpâne..."

Dar credincios, Domnul Isus

S-a aplecat mereu spre tine,



Şoptindu-ţi blând şi liniştit:

"Tu eşti o piatră preţioasă,

Mai stai şi rabdă doar un pic,

Căci în curând, te duc acasă...



Căci în curând se va sfârşi

Durerea şi amarul...

Şi fi-vei plin de bucurii

În cer, gusta-vei Harul...



Tu eşti o piatră preţioasă...

Şi chiar dacă ai tăi din casă

Nu-ţi simt durerea-n duhul lor,

Nu te-ntrista! Al tău Păstor

Simte durerea oilor...!"



Rămâi mereu pe temelia

Cea sfântă, pusă de Isus...

Trecând cu lacrimi veşnicia,

Tu vei ajunge-n ceruri sus

Cu Domnul... Mare va fi bucuria!







Amin!

11 iulie 2012