Poezie Limba (3)

LIMBA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Roata vieţii se aprinde

De la limbă, fraţilor.

Când vorbim cu răutate,

Şi cu gând nimicitor.



Nu mai aruncaţi cuvinte,

Vorbe care otrăvesc,

În aceia care cântă,

În acei care vestesc.



Orice fiară se-mblânzeşte,

Numai limba foarte greu.

Limba care cleveteşte

E un lucru foarte rău.



Nu mai ascuţi săgeata,

Trageţi sabia 'napoi,

Nu mai nimici cu limba

Pe acei ce vin cu noi.



Nu se poate apă dulce

Din izvorul cel amar.

Îmblânzeşte-ţi frate limba

Prin a Domnului sfânt har.



Limba face dezbinare,

Sau adună la un loc

Când vorbim cu-nflăcărare

Şi cu al iubirii foc.



Limba binecuvântată

E un leac alinător,

Care vindecă durerea

La al Domnului popor.



Râuri pline de viaţă

Să purtăm în piept şi-n grai,

Să vorbim o limbă sfântă

Ca şi îngerii din Rai.



Cu blândeţe, cu iubire,

Vorbe sfinte să rostim,

Binecuvântând pe Domnul,

În unire să trăim.



Limbi de foc, ca la Rusale,

Haideţi ca să cerem, fraţi,

Să se schimbe-a noastră stare,

Să fim binecuvântaţi.



Amin