Poezie La pescuit

LA PESCUIT



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Aruncaţi mreaja după peşte,

Şi prindeţi cât mai mulţi, mai mari,

Domnul Isus le porunceşte

La ucenicii Lui, pescari.



Să nu vă temeţi de furtună,

Când vânturi bat, când valuri vin,

Căci uite, peştii se adună,

Şi cerul fi-va iar senin.



Aruncă mreaja-n partea dreaptă!

Domnul Isus a poruncit,

Căci uite, peştii te aşteaptă,

Căci uite, peştii au venit.



Atâtea suflete pierdute,

Se zbat prin valuri neîncetat,

Tu prinde frate şi adună,

Pe-acei ce Domnul ţi i-a dat.



Corăbiile amândouă

Cu peşti atuncea s-au umplut,

Trei mii de suflete deodată

S-au pocăit şi au crezut.



Să mergem dar, pe râu, pe mare,

Pe lacuri, orişiunde-ar fi,

Şi să-i chemăm la adunare

Pe-aceia care-i vom găsi.



Să nu venim cu mreaja goală,

Pe Domnul să-L chemăm cu noi,

Când pescuim, când dăm năvală,

Să prindem peştii cei de soi.



Fără Isus, o noapte-ntreagă

Acei pescari s-au tot trudit,

Dar zorii le-au adus belşugul,

Căci peşti cu Domnul au găsit.



Pe lac adesea e furtună,

În lume vom avea necaz,

Dar prin credinţă vom învinge

Al mării nesfârşit talaz.



Căci uite, Domnul potoleşte

Furtuna care s-a ivit,

La glasul Lui, talazuri, vânturi,

Pe loc cu toate s-au oprit.



Şi vânt, şi valuri, şi furtună,

Şi oamenii cei furioşi,

Îşi vor opri a lor mânie,

Oricât ar fi de păcătoşi.



Căci Domnul potoleşte marea,

Şi apele se liniştesc,

Cu El noi vom străbate zarea,

Spre ţărmul minunat, ceresc.



Acolo odihnesc pescarii,

Acolo vânturi nu mai bat,

Şi ce frumos va fi în ceruri!

În locul binecuvântat.



Acolo se adună prada,

Acolo vom sta fericiţi,

Pentru lucrarea din furtună,

Acolo vom fi răsplătiţi.



De-aceea înainte, soră,

De-aceea înainte, fraţi!

Să mergem să-i chemăm la Domnul,

Pe oamenii descurajaţi.



Aşa cum adunau pescarii

La glasul Domnului Isus,

Din peşti de diferite soiuri,

Şi lângă Domnul i-au adus.



Ca şi pe ei, Isus ne cheamă,

Să mergem azi la pescuit,

Căci peştii cei din marea lumii,

Nespus de tot s-au înmulţit.



Popoarele, mulţimi de neamuri,

Cu peştii sunt asemănaţi,

Iar credincioşii, ucenicii,

La pescuit au fost chemaţi.



Să prindem cât mai multă pradă,

Căci Dumnezeu ne-a înzestrat

Cu daruri binecuvântate,

Cu mrejele ce ni le-a dat.



Prin Duhul Sfânt se înmulţeşte

Poporul care-i mântuit,

La glasul Lui se prinde peşte,

Aşa cum El a poruncit.



Fără Isus, oricâtă trudă,

Oricât de mult te-ai strădui,

Oricât ai da cu mreaja-n ape,

Pe oameni nu-i vei converti.



Cum să-ţi explic? -Hristos îi cheamă

În mreaja ta, când tu vesteşti,

Când mergi cu Domnul împreună,

Vei prinde minunaţii peşti.



Aşa au procedat pescarii,

Când oamenii s-au adunat,

Prin Duhul Sfânt vesteau Cuvântul,

Prin Duhul Sfânt i-au învăţat.



Prin Duhul Sfânt săreau bolnavii,

Căci Dumnezeu le-a dăruit,

Puterea de la Cincizecime,

Prin care ei au pescuit.



Aceasta-i mreaja care ţine,

Şi prinde, şi adună peşti,

Puterea sfântă care vine

De sus, din slăvile cereşti.



Aceasta-nseamnă partea dreaptă,

Să ascultăm de glasul sfânt,

Când El ne cheamă şi ne-arată

Mulţimile de pe pământ.



Dar nu plecaţi aşa ca unii,

Fără Isus, la pescuit,

Căci fără Domnul, pescuirea

E numai chin necontenit.



Acei ce spun, acei ce cântă,

Pescari cu mreje echipaţi,

Să cerem toţi puterea sfântă,

Să cerem toţi, surori şi fraţi.



Să ridicăm de jos ologii,

Ca Ioan şi Petru când le-a spus,

Căci vindecarea, mântuirea,

E prin puterea lui Isus.



Să dăm deoparte îndoiala,

Mantia neagră, gândul rău,

Şi să ne îmbrăcăm de luptă

Cu armele Lui Dumnezeu.



La pescuit, cu voie bună,

Să mergem fraţi, să adunăm,

Pe vreme rea, pe vreme bună,

Spre cer cântări să înălţăm.



Corăbiile amândouă

Să le umplem cu peşti de soi,

Dar nu uita, în orice clipă,

Pe Domnul sa-L chemăm cu noi.



Să potolească El furtuna,

Să spună peştilor: "Veniţi!"

Să facă semn din nou cu mâna,

Să zică iarăşi: "Îndrăzniţi!"



Şi ce frumos cu Domnul, frate,

Pe lac cu El când pescuieşti!

Nu e nevoie toată noaptea

Zadarnic să te tot trudeşti.



Cu El ai binecuvântare

Cum nu te-aştepţi, la orice pas,

Corăbiile vor fi pline,

Atuncea când te-ntorci acas'.



Şi-i vei chema şi pe tovarăşi,

Pe ceilalţi pescari vestiţi,

Să te ajute în lucrare,

Să prindeţi peştii pregătiţi.



Aşa s-a petrecut atuncea,

Dar Domnul este neschimbat.

El e cu noi un largul mării,

El e cu noi neîncetat.



Nu-ţi pese deci de tulburarea

Ce se petrece-n jurul tău,

El potoleşte vântul, marea,

Isus, Fiul Lui Dumnezeu.



De ce te mai trudeşti zadarnic?

Sărmane, fără ajutor,

Tu cheamă-L pe Isus să vină

În viaţa ta, ca Salvator.



Acei ce se încred în Domnul,

Vor trece peste mări şi zări,

Şi vor aduce peşti mulţime,

Din peştii de la depărtări.



Ei vor străbate prin pustie,

Pună la margini de pământ,

Şi vor vesti cu bucurie,

Al Domnului Isus Cuvânt.



Aşa se face pescuirea,

Aşa se-aruncă mreaja, fraţi,

Să mergem astăzi cu vestirea

Şi-n munţii cei îndepărtaţi.



Să dăm de veste tuturora,

Că este un Mântuitor!

Să vină toţi în mreaja sfântă,

Din orice neam, de-orice popor.



Astfel se va grăbi sfârşitul,

Şi Domnul nostru va veni,

Să mergem dar cu pescuitul,

Căci Domnul ne va însoţi.



De la En Ghedi până-n vale,

La Tigru şi la Eufrat,

Să mergem fraţi să prindem peşte,

Domnul Isus ne-a îndemnat.



Aceasta este vremea noastră,

Când trebuie să ascultăm,

În opera de mântuire,

Şi zi şi noapte să lucrăm.



Din mare vor ieşi balauri,

Aţâţi păgâni prigonitori,

Cu gândul ca să-i nimicească

Pe-adevăraţii lucrători.



Dar Iona este mărturie,

Căci el din chin a fost salvat,

Chiar dacă vom muri pe mare,

Isus Hristos a înviat!



El porunci-va să se-arate

Pe ţărmuri, Iona din abis,

Acei ce mor pentru credinţă,

Isus îi duce-n Paradis.



Oricum, nu sunt motive, frate,

Să nu te duci la pescuit,

De stai pe loc, sau dai în lături,

Vei sta pe ţărmuri necăjit.



De-aceea, haideţi! câtă vreme

Se zice astăzi, fraţi, surori,

Cu mrejile pe lac, pe mare,

Pe vreme bună, sau ninsori.



Şi ce frumoasă fi-va clipa,

Când tot ce-am strâns, şi-am pescuit,

Va fi răsplata noastră mare,

Răsplata cea de la sfârşit.



Cu peşti de aur şi mătasă,

Cu peştii falnici, coloraţi,

Vom fi chemaţi în cer, acasă,

Şi vom fi binecuvântaţi.



Aşa sfârşise-va lucrarea,

Cu-ncununări şi străluciri,

Şi vom uita furtuna, marea,

Şi nopţile de prigoniri.



Dar pân-atunci, mai pune mâna,

Mai dă cu mreaja, dragul meu,

Căci izbăvirea noastră vine

Din ceruri, de la Dumnezeu.



Mai e puţin şi pescuirea

Se va sfârşi, se va găta,

Căci vine Domnul! Maranata!

Şi sfinţii se vor bucura.



Se merită să dai cu mreaja,

Oricum, oricât ar fi de greu!

Căci mântuirea şi răsplata,

Va fi în cer, la Dumnezeu.



Şi nu oricum, ci fericirea,

În veci ne va încununa,

De ne-am luptat cu pescuirea,

Cununi de slavă vom purta.



Nu renunţa, nu zice frate,

Că e prea mult, că e prea greu,

Să mergi cu mrejile în spate,

Să lucri pentru Dumnezeu.



Să rabzi furtunile şi vântul,

Ocara celor ce hulesc,

Când noi vestim voioşi Cuvântul,

Iar alţii ne batjocoresc.



Să nu cădem de oboseală,

Ne-ndeamnă-al Domnului Cuvânt,

Să cerem fraţi, de sus putere,

Şi să lucrăm prin Duhul Sfânt.



Mai e puţin şi uite zorii,

Se-arată, noaptea a trecut,

Să nu se teamă lucrătorii,

Căci Domnul este-al nostru scut.



Cu El învingem şi furtuna,

Şi valuri care-adesea vin,

Când El îşi va întinde mâna,

Va fi din nou un cer senin.



Mai rabdă şi mai dă cu mreaja,

Mai cântă şi mai cheamă, iar,

Să spunem tuturora astăzi,

Căci mântuirea e prin har.



Oricine vrea, e cu putinţă

Să treacă dincolo de val,

Căci mântuirea-i prin credinţă,

Prin ea ajunge-vom la mal.



Credinţă însă şi iubire,

Să-ţi fie drag să pescuieşti,

În râul mântuirii sfinte,

Să-naintezi, să te-adânceşti.



Atinge apa cu piciorul,

Să treacă valul tot mai sus,

Să ne-adâncim în mântuirea,

În harul Domnului Isus.



Când treci de brâu, înoată frate,

In râul binecuvântat,

Căci doar atunci vei prinde peşte,

Şi doar atunci vei fi salvat.



Sunt patru mii de coţi, lăţime,

Dar trebuie ca să pătrunzi

Şi înălţimea, şi lungimea,

Şi-n dragoste să te scufunzi.



Dar noaptea pare prelungită,

Şi lacul doarme liniştit,

Şi multe-ar fi să spun în versuri,

Din taina de la pescuit.



Dar unii nu mai au răbdare,

Şi vreau să-i las, dar nu oricum,

Voi fraţi pescari, vă cer iertare

Că v-am ţinut prea mult în drum.



Oricum, ne-aşteaptă pescuirea,

Să ne luăm de-acum avânt,

Să nu mai mergem cu vestirea,

Nebotezaţi cu Duhul Sfânt.



Nu mai plutiţi purtaţi de vânturi,

Pe lacul pe care-aţi pornit,

Lăsaţi deoparte-a voastre gânduri,

Pe care vi le-aţi pregătit.



Căci dacă nu, trudiţi zadarnic,

Căci peşte tot nu veţi găsi,

Fără Isus, fără putere,

Cu mreaja goală veţi veni.



Învaţă-acum de la pescarii

Ce-o noapte-ntreagă s-au trudit,

Şi-n câteva minute Domnul,

Mulţimi de peşti le-a dăruit.



De fapt, pescari-s oameni simpli;

Ei una ştiu: la pescuit!

Ei nu sunt cărturari de seamă,

Dar Duhul Sfânt i-a însoţit.



Chiar Pavel, fariseul mândru,

A renunţat la eul său,

La multa lui învăţătură,

Şi s-a-ncrezut în Dumnezeu.



Vedeţi dar, ce pescar de seamă,

Din Pavel Domnul a făcut!

Şi el, şi Petru, deopotrivă,

În Dumnezeu s-au încrezut.



La umbra lor, săreau bolnavii,

Şi unii morţi au înviat,

Pescari de-aceştia e nevoie,

Să scoată Domnul la lucrat.



O, Doamne, în amurgul serii,

Sau noaptea, când pe cer e nor,

Arată-Te un largul mării!

Şi dă-ne iarăşi ajutor!



Puterea Ta să strălucească

Din nou pe lacul liniştit!

Aici, la noi în adunare,

Căci toată noaptea ne-am trudit!



Înviorează Tu poporul,

Prin Duhul Sfânt, pe-ai Tăi pescari!

Îndură-Te de toţi, o, Doamne!

Şi de cei mici, şi de cei mari!



Avem nevoie de îndemnul

Şi glasul Tău, să-l auzim,

În potolirea de furtună,

Şi-atuncea când noi pescuim.



Îţi mulţumim de mântuirea

Ce prin credinţă Tu ne-o dai!

Îţi mulţumim şi pentru locul

Ce Tu l-ai pregătit în Rai.



Dar până când se-arată zorii,

Ajută-ne ca să vâslim,

Neobosiţi în largul mării,

Cu mrejile să pescuim.



Amin