Poezie Judecata lui Solomon (2)

JUDECATA LUI SOLOMON (2)



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Două femei s-au dus la judecată,

Acele două mame din trecut,

Când una şi-a ucis din neglijenţă

Copilul ei pe care l-a născut.



Şi-atuncea repede-i trecu prin minte,

Să ia copilul celălalt, cel viu,

De la femeia cea nevinovată

Ce-a îngrijit cu drag de al său fiu.



Erau de-aceeaşi vârstă copilaşii,

Şi foarte greu puteai deosebi;

Acele două mame se certară

Din dragoste pentru a lor copii.



Copilul viu e ţinta celor două,

Şi pentru el la ceartă s-au pornit:

"Să-mi dai copilul! strigă mama bună"

"Ba nicidecum, el e al meu iubit!"



"Există oare pe pământ dreptate?"

Sărmana mamă tare s-a-ntristat,

Şi iată, cauza ei nevinovată

E judecată chiar de împărat.



Căci Solomon domnea pe-atunci în ţară,

Judecător şi împărat vestit.

Iar cele două mame întristate,

A lor durere i-au mărturisit.



"Copilul viu e-al meu! -îi zise mama-

Şi nu mi-l dă, mi l-a răpit din pat.

"Copilul mort e-al tău! -i-a zis străina-

Cel viu e-al meu, e-al meu cu-adevărat!"



Dar Doamne, Tu i-ai dat înţelepciune

Lui Solomon, atunci când i-ai vorbit.

Ajută-l ca să judece poporul

Prin Duhul Sfânt, pe care l-a primit.



"Aduceţi sabia! -strigă-mpăratul-

Şi pe copilul viu să-l despicaţi!

Şi fiecăreia din cele două

O jumătate din copil să-i daţi!"



"Nici eu, nici ea, aşa e mult mai bine!

-Femeia cea străină a strigat-

Tăiaţi copilul şi va fi dreptate,

Precum a zis al nostru împărat."



Atuncea mama lui cu duioşie,

A renunţat la scumpul ei băiat:

"Mai bine viu, orice ar fi să fie,"

Şi celeilalte ea i l-a cedat.



Dar mila biruieşte judecata;

"Opriţi-vă, aceasta-i mama lui!"

Şi tot poporul a văzut dreptatea

Şi judecata împăratului.



Femeia rea a fost descoperită,

Aceea care moartea a dorit.

Aşa va fi şi-n ziua judecăţii,

Se va vedea ce noi am tăinuit.



Iar mama bună şi adevărată,

Îşi va primi copiii înapoi.

Chiar dacă astăzi plânge întristată,

Domnul Isus se va-ndura de noi.



Amin