Poezie Jertfa lui Ilie (2)

JERTFA LUI ILIE (2)



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Ilie înalţă spre cer rugăciuni,

Iar Domnul răspunde cu foc şi minuni.

Şi-ndată poporul cu toţi au strigat:

"Acesta e Domnul Cel Adevărat!"



Ilie îi cheamă: "Veniţi, ascultaţi,

De ce pe cărare mereu şchiopătaţi?

De ce după Baal voi vă duceţi mereu?

Când ştiţi că cu noi e un viu Dumnezeu.



Să vină preoţii lui Baal la altar,

S-aducă şi jertfa, dar fără de jar.

Acel ce aprinde ce este jertfit,

Acela să fie de oameni slujit!"



Dar Baal nu răspunde, oricât l-au strigat.

La urmă Ilie şi el s-a rugat.

Şi iată deodată un foc, un crater,

Înalţă şi jertfa şi apa la cer.



Poporul priveşte, rămâne uimit,

Căci Domnul prin flacără le-a dovedit

Căci El este Domnul, să ştie şi ei

Să nu mai alerge spre alţi dumnezei.



Şi-ndată Ilie pe toţi i-a-ndemnat,

Să-i prindă pe-aceia ce i-au înşelat,

Prin duh de minciună mereu le-au vestit

Căci Baal este Domnul ce i-a izbăvit.



Voi fraţi care astăzi cu jertfa veniţi,

Aş vrea să vă spun să cunoaşteţi, să ştiţi,

Căci Domnul şi astăzi răspunde prin foc,

Prin dragostea care ne-a strâns la un loc.



S-aducem pe-altarul de aur curat,

A noastră fiinţă ca dar şi prinos,

Slujindu-L pe Domnul cu adevărat,

Căci Domnul rămâne mereu credincios.



Amin