Poezie Iosif

IOSIF



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Fraţii lui când l-au văzut,

Repede l-au şi vândut.

Atunci Iosif s-a-ntristat,

Însă lor nu le-a păsat.



Din fântână ei l-au scos

Pe copilul credincios,

Care-atât i-a căutat,

Până când el i-a aflat.



Ei cu ură l-au privit,

Însă Domnul l-a iubit.

Dragostea lui Dumnezeu

I-a fost scut prin chin şi greu.



Dumnezeu l-a încercat,

Dar la urmă l-a-nălţat.

Din necazuri, din cuptor,

L-a făcut stăpânitor.



Fraţii lui de mai târziu,

Au venit să-i ceară grâu.

Domnul Dumnezeu prin el,

L-a salvat pe Israel.



Iosif lângă el i-a strâns

Şi de dorul lor a plâns,

Căci de-atâţia ani, străin,

N-a văzut pe Beniamin.



"Mai trăieşte tatăl meu?

Eu sunt Iosif, fiul său!"

Fraţii lui, înmărmuriţi,

S-au văzut descoperiţi.



Fraţii lui au tremurat,

Însă Iosif i-a iertat;

"Dumnezeu aşa a vrut,

Eu de voi să fiu vândut!



Să vă ţină Domnul vii,

Pe voi şi pe-ai voştri fii,

Şi-al meu tată Israel,

Care s-a-ncrezut în El.



De aceea iubiţi fraţi,

Voi să nu vă mai certaţi

Căutând un vinovat,

Căci pe toţi eu v-am iertat."



Atunci a venit şi el,

Şi bătrânul Israel.

Din Canaanul depărtat,

În Egipt ei s-au mutat.



Tot la fel, Domnul Isus

Înainte El s-a dus,

Să ne ţină astăzi vii,

Pe noi şi pe-ai noştri fii.



El a fost vândut la fel,

De poporul Israel,

Însă Tatăl minunat

Din mormânt L-a înviat.



De aceea, iubiţi fraţi,

De Isus să ascultaţi!

Să nu vă certaţi pe drum,

Căci suntem iertaţi de-acum!



Iosif când s-a întâlnit

Cu al lui tată iubit,

Ei au plâns, s-au bucurat,

Şi de vorbă mult au stat.



Când Isus în al Său car,

Va veni cu mare har,

Lângă El cu toţi vom sta,

Şi ne vom îmbrăţişa.



Iosif a venit la ai săi,

Insă ei nu l-au primit,

Tot la fel, vechii iudei

Pe Isus l-au răstignit.



Ca şi vechii lor părinţi,

Pentru bani, pentru arginţi,

Ca pe Iosif în trecut,

Ei pe Domnul l-au vândut.



Dar priviţi ce minunat

Dumnezeu l-a înălţat,

Ca pe Iosif, pe Isus,

Toate Lui i le-a supus.



Iosif a fost pedepsit

Căci din cursă a fugit,

Dar la urmă, pe-al său tron,

A stat lângă Faraon.



Fraţilor, luaţi model,

Fiţi ca Iosif, fiţi ca el,

Astăzi, însă mai presus,

Să fim toţi ca şi Isus.



Domnul Dumnezeu ne-a dat

Harul Său îmbelşugat.

De ispite să fugim,

Pe cel rău să-l biruim.



Soţia lui Potifar

Caută tineri, caută iar,

Însă voi copii frumoşi,

Domnului fiţi credincioşi.



Fiţi ca Iosif, nepătaţi,

Orişiunde vă aflaţi.

Fiţi viteji, nu daţi 'napoi,

Dumnezeu este cu noi!



Orişicine-ar născoci,

Chiar cu martori de-ar veni,

Tu rămâi nevinovat

Când respingi orice păcat.



Căci există un cântar,

Şi un ochi ce vede clar.

Dumnezeu, oriunde eşti

El te vede când greşeşti.



El te vede când respingi

Şi de foc nu te atingi.

Orişicât vei cheltui,

El la urmă-ţi va plăti.



Dacă pentru El trăieşti,

Tu prin Domnul biruieşti

Şi cuptor, şi lanţ, şi lei,

Şi puterea celor răi.



Chiar de fraţi de-ai fi vândut

Ca şi Iosif în trecut,

Tu să-i ierţi şi să-i iubeşti,

Căci aşa îi cucereşti.



Căci şi Domnul s-a rugat

Când pe cruce sus a stat.

Pentru-aceia vinovaţi,

Fraţilor să vă rugaţi.



Iosif la ai lui le-a spus

Din Egipt să fie dus,

Când al Domnului popor

Va pleca spre tara lor.



Din Egipt, de-aici de jos,

La venirea Lui Hristos

Cine-n Domnul-a adormit,

El va fi la cer răpit.



Oasele se vor suda

Şi cei morţi vor învia.

Şi cu toţi prin Duhul Sfânt,

Vom zbura de pe pământ.



De aceea fiţi voioşi,

Voi aceia credincioşi!

Căci din ape, din mormânt,

Veţi zbura prin Duhul Sfânt!



Noi avem un Dumnezeu

Care ne-a răscumpărat!

Şi ne-a dat din Duhul Său,

Şi ne-a binecuvântat!



Suntem siguri, nu greşim

Când la oameni le vestim,

Ce-am simţit şi ce-am văzut

Când în Domnul am crezut.



Voi surori şi fraţi iubiţi,

De păcate să fugiţi!

Ca şi Iosif, fiţi mereu

Credincioşi Lui Dumnezeu!



Vine Domnul, fraţilor!

Să ne pregătim de zbor!

Să veghem neîncetat,

Gata de întâmpinat!



Amin