Poezie Ionatan

IONATAN



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Ionatan a dat de miere

Şi din fagur a mâncat.

Atunci Saul cu mânie

La moarte l-a condamnat.



Ei aveau o juruinţă

Şi un post îndelungat,

Ionatan nu ştia acestea

Şi de-aceea a mâncat.



Pentru Saul nu e scuză,

Împăratul supărat

Chiar pe fiul lui la moarte

El pe loc l-a condamnat.



"Împărate nu-l ucide!

Cei din jur au mijlocit,

Ionatan la juruinţă

Dintre noi el a lipsit.



El n-a ştiut de hotărârea

Anunţată în popor,

De aceea împărate

Iartă-l azi pe-al tău fecior!"



Şi săgeata se întoarce

Înapoi în tolba ei.

Ionatan primi iertarea

Când strigară fraţii săi.



Tot la fel, şi noi odată

Am fost aspru condamnaţi.

Dar Isus oprind săgeata

Ne-a salvat, surori şi fraţi.



El atunci ceru iertare

Tatălui ceresc şi sfânt,

Pentru-ntreaga omenire,

Pentru cei de pe pământ.



Când săgeţile duşmane

Înspre noi au năvălit,

Domnul mâinile-şi întinse

Şi în palme le-a oprit.



Şi în palme şi în coastă

Şi în tălpi L-au săgetat.

Pentru mântuirea noastră

El cu moartea s-a luptat.



Atunci, Ionatan cu David

Făcură un legământ,

Tot la fel, şi noi cu Domnul

Să umblăm pe-acest pământ.



Căci El este împăratul

Ce l-a-nvins pe Goliat,

El ne-a ridicat păcatul

Când pe cruce s-a rugat.



Ionatane ţine minte,

Fraţi, surori, să nu uitaţi,

Căci pe cruce la Golgota

Noi am fost răscumpăraţi.



Să mâncăm de-acuma miere,

Uite fagurul e plin.

Dumnezeu ne dă putere

Din Cuvântul Său, Amin.



Amin