Poezie Harfa lui David

HARFA LUI DAVID



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Cu harfa lui el a cântat,

Copilul de la staul,

S-alunge duhul necurat

Ce-l chinuia pe Saul.



Aşa în fiecare zi,

Copilul de-altădată,

Pe Domnul el îl lăuda

Cu inima curată.



Când Saul n-a mai ascultat,

Când l-a cuprins mândria,

De Domnul el a fost lăsat

Să-l chinuie urgia.



Dar Dumnezeu i-a dăruit

Lui David iscusinţă,

Căci l-a ales şi l-a iubit,

Şi i-a dat biruinţă.



De cumva eşti şi tu la fel,

Cuprins de întristare,

Tu ia în mână harfa ta

Şi cântă o cântare.



Cântările au fost şi sunt

Nădejde şi speranţă.

Când noi păzim Cuvântul Sfânt,

Suntem în siguranţă.



Spre slava Domnului cântaţi

Voi, floarea adunării,

Pe credincioşi să-i ridicaţi

Din starea întristării.



Să plece orice duh străin,

Să nu-l mai chinuiască,

Pe nici un slujitor creştin,

Cu pofta cea lumească.



Cu harfă şi acordeon,

Iar alţii cu chitara,

Cântaţi spre slava Domnului,

Să cânte toată ţara.



Şi voi copii cu păr bălai,

Cu mâinile pe strune,

Cântaţi aşa ca şi David,

Cântarea să răsune.



În do major, sau sol, sau mi,

În gamele dorite,

Cântaţi în adunări copii,

Cântări neprihănite.



La mandoline şi viori,

Şi flaute suflătoare,

Să cânte fete şi feciori

Spre slava Lui cea mare.



Cu tobe şi cu taragot

Să cânte şi fanfara,

Ca să răsune peste tot,

Cântări în toată ţara.



Spre slava Celui înviat

Ce-n veci de veci domneşte,

Sunaţi în lung, sunaţi în lat,

Căci Domnul ne iubeşte.



Amin