Poezie Fraţii lui Iosif (1)

FRAŢII LUI IOSIF



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Iosif era cercetat,

Dumnezeu vise i-a dat.

Pentru-aceasta, fraţii lui,

Foarte rău s-au supărat.



Cei evlavioşi, să ştiţi,

Sunt şi astăzi prigoniţi,

Nu de oameni înarmaţi

Ci chiar de surori şi fraţi.



Unii fraţi, de alţi fraţi,

Chiar la moarte vor fi daţi.

Este-aşa de neplăcut,

Dar aceştia au căzut.



Oameni neascultători,

Obraznici şi vânzători.

Pavel către Timotei,

A scris asta despre ei.



Dacă ţii Cuvântul sus,

În Numele Lui Isus,

Şi te-atingi de-al lor păcat,

Eşti oprit şi eşti bruscat.



Ba şi pe la Comitet

Eşti chemat mai în secret:

"Ăsta vede numai rău!

Ce-are cu păcatul meu?"



Iosif când i-a auzit

Pe-ai lui fraţi ce au vorbit,

Vorbe rele, el s-a dus

Şi la tatăl lor i-a spus.



Pentru-aceasta în trecut,

Ei pe Iosif l-au vândut.



Tatăl lui l-a îmbracat

Pe Iosif deosebit.

Asta însă i-a-ntristat

Pe acei ce l-au hulit.



Visători prin adunări

Nu ne trebuie, prooroci!

Auzim de multe ori

Nişte răguşite voci...



Dar la urmă s-a-mplinit

Visul lui adevărat,

În Egipt ei au venit

Şi lui i s-au închinat.



Să înveţe snopii goi,

Pleava, acei lepădaţi,

Căci există printre noi

Şi prooroci adevăraţi!



Iuda, nu mai fi gelos

Pe-al tău frate, plin de har,

Căci Domnul Isus Hristos

I-a dat minunatul dar!



Cel mai mare dintre fraţi

Ruben, de ce vrei să-l vinzi?

Şi de ce îl dezbrăcaţi

Pentru setea de arginţi?



Mai umblaţi şi cu minciuni

Căci o fiară l-a ucis.

Ale voastre urâciuni

La fraţi şi surori le-aţi zis.



Nu uitaţi, căci vine-o zi

Când voi vă veţi umili,

Înaintea Celui Sfânt,

Stând cu faţa la pământ.



Fără dragoste, să ştii,

Poţi oricând şi tu să fii.

Unul dintre trădători,

Să vinzi fraţi, să vinzi surori.



De aceea, nu glumiţi!

Că şi noi suntem pândiţi

De aceea umbră rea,

Să ne fure dragostea.



Dumnezeu a împlinit

Tot ce a făgăduit.

Adevărul absolut

Este vrednic de crezut.



Tu acum în El să crezi!

N-aştepta numai să vezi!

Ia modelul din Scripturi,

Sfintele învăţături.



Domnul e nemuritor!

Nu-i ca omul trecător.

El e veşnic, neîncetat.

Crede-n El," şi eşti salvat!



N-ai să poţi să te ascunzi

Dacă astăzi nu-i răspunzi!

Înaintea Lui vei sta,

Şi atunci vei tremura!



De ce nu te pocăieşti?

Omule, oricine eşti!

Dumnezeu a poruncit

Ca să nu fii osândit.



Aspru vei fi judecat

Pentru că n-ai ascultat!

Pentru că ai auzit,

Şi tot nu te-ai pocăit.



Şi ce plânsete vor fi

În eterne veşnicii!

Iazul mare va fi plin

De durere şi de chin.



Nu aş vrea să te-ngrozesc,

Eu aş vrea să te trezesc,

Să te-ntorci la Dumnezeu,

Şi să scapi de chinul greu.



Căci în Raiul minunat,

Azi ai fost şi tu chemat.

Domnul mâna şi-a întins,

Şi de tine s-a atins.



Zi şi tu: "O, Doamne, vin!

Vreau să fiu al Tău, Amin!

Iartă-mă, nu vreau să pier!

Vreau să fiu cu Tine-n cer!



Vreau să fiu cu toţi ai Tăi!

La fel, şi cu toţi ai mei!

Iosif ne-a rămas model,

Vreau să fiu şi eu ca el!



Dă-mi şi mie Duhul Sfânt!

Ca Botez şi Legământ!

Prin Isus Hristos să ştiu,

Că şi eu sunt al Tău fiu!"



Amin