Poezie Din fluiere şi flaute

DIN FLUIERE ŞI FLAUTE



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Din fluiere şi flaute v-am cântat,

Dar nici n-aţi plâns, şi nici nu aţi jucat.

Ci aţi rămas mereu nepăsători,

Ca turmele lipsite de păstori.



Eu v-am trimis pescari şi vânători,

Şi cântăreţi, şi oameni iscusiţi.

Dar pe prooroci, pe ai Mei văzători,

Voi i-aţi respins, şi staţi tot împietriţi.



Căci tu grumazul ţi l-ai întărit,

Şi tot mai tare te-ai îndepărtat.

Eu te-am chemat, dar tu nu ai venit,

Să te întorci şi să fii vindecat.



Tu de la calea Mea te-ai abătut,

Ca un străin ce nu M-a cunoscut.

Eu am voit ca cloşca să vă strâng,

Şi pentru voi am plâns şi încă plâng.



Tu înspre lume ochii ţi-ai deschis,

Spre dumnezeii lor te-ai îndreptat.

Şi ai uitat cum prin Cuvânt ţi-am zis

Căci Eu sunt Domnul care te-am salvat.



Şi-acuma spune-Mi ce-aş putea să-ţi fac?

O, Israele, ca să-Ţi fiu pe plac.

Căci ori de câte ori Eu ţi-am vorbit,

Tu ai rămas în inimă-npietrit.



Mereu îţi strângi comori pe-acest pământ,

Ca lumea care-i fără Dumnezeu.

Şi ai uitat căci Eu Sunt Cel Ce Sunt,

Şi te-am chemat căci vreau să fii al Meu.



Acuma iată, căci vei fi lăsat,

Şi neamurile te vor pustii.

Căci n-ai venit atunci când te-am chemat,

Tu vei gusta paharul cu urgii.



Să-ţi fie scârbă de tot ce-ai făcut,

Sfinţeşte-ţi viaţa şi te voi primi.

Să nu-ţi mai fiu ca un necunoscut,

Să Mă cunoşti când Eu îţi voi vorbi.



Alungă idolii ce-i strângi la piept,

Şi cugetul, şi ochii să-ţi sfinţeşti.

Nu mai trăi aşa ca un păgân,

Sub influenţa firii pământeşti.



Aş vrea să-ţi spun că încă dorul tău,

În inimă M-apasă neîncetat.

Am vrut să te salvez, poporul Meu,

Dar n-ai venit atunci când te-am chemat.



Eu te-am iubit, şi încă te aştept,

Căci vreau să te întorci, poporul Meu,

Să Mă asculţi, să mergi pe drumul drept,

Ca să te întâlneşti cu Dumnezeu.



Amin