Poezie De ce-am venit?!

DE CE-AM VENIT?!



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



S-a dus un an nefericit,

Şi totuşi cel mai mare parcă,

Când eu cu-ai mei, din Răsărit,

Cu toţi ai casei am pornit,

Ca Noe ocrotiţi în arcă.



Peste Atlantic am zburat

Închişi cu toţi ca-ntr-o balenă,

Şi ne-am uimit, şi ne-am mirat,

De întunericul lăsat

În urma noastră ca o ghenă.



Acesta-i visul multor inşi:

Din Răsărit, înspre Apus.

Pornind de-acas'cu capul sus,

Dar vai, sărmanii s-au distrus.



Înspre Apus, pot să vă spun,

Nu-i drumul bun, nu-i drumul bun!

E drumul înspre Ierihon,

Deşi-i cu sclipiri de neon.



Tâlharii te aşteaptă-n crâng,

Iar cei nepregătiţi se sting.

Epave frânte, bieţii fraţi,

Au devenit pe ţărm lăsaţi.

Cu pântecul ce-i drept, umplut,

Dar ancora de sus s-a rupt.



Aici e un vârtej, un vânt,

Ce culcă totul la pământ.

Îngrijorări la infinit...

De ce-am venit?... De ce-am venit?



America, măreţul vis,

Atâţia sfetnici a ucis...

Aţâţi creştini cu steagul sus,

Aicea s-au pierdut, s-au dus...



Aşa începe primul cânt,

Aici, pe zisul "nou pământ",

Aici, dincoace de ocean,

E Babilon, nu-i Canaan!



De-aceea, fraţii mei să ştiţi,

Spre alte ţărmuri să priviţi.

De vreţi odihnă, ajutor,

Priviţi în sus, spre viitor.



Hristos e Ţelul cel mai înalt,

Şi stă la ţărmul celălalt.

Acestea toate pier, e scris,

Aici e iad, nu-i Paradis!



De-aceea pentru sfântul ţel,

Veniţi la El, veniţi la El!

Indiferent unde ne-a pus,

De-acum să ne uităm în sus,

La Cel ce e Hristos Isus!



Amin



(Primele versuri scrise în America

1991 Manchester, NH)