Poezie Credinţa (11)

CREDINŢA



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Uite muştarul, ce boabă mică,

Dar cât de mare el a crescut.

Creşterea noastră-i doar prin credinţă,

Dacă în Domnul ne-am încrezut.



Ce piatră scumpă este credinţa,

Ea mută munţii din locul lor.

În bătălie dă biruinţa.

Cel care crede-i biruitor.



Despică marea, stinge cuptorul,

Învinge leii, cel credincios.

Darul credinţei vindecă boala

Şi-l mântuieşte pe păcătos.



Haideţi să cerem, frate şi soră,

Această boabă cât un muştar.

Căci prin credinţă, în adunare,

Domnul revarsă pace şi har.



Cine se-ndoaie de cele sfinte,

Are nevoie de Duhul Sfânt,

Să-i dăruiască Domnul credinţa

Care opreşte valuri şi vânt.



Noi prin credinţă trecem Iordanul

Şi vom ajunge în locul promis.

Cei îndoielnici pier în pustie

Fără s-ajungă în Paradis.



Ridică-ţi patul, soră şi frate,

Căci prin credinţă eşti vindecat,

Ca şi aceia de altă dată

Care de Domnul au ascultat.



Uite muştarul e lângă tine,

Boaba-i aleasă, darul de sus.

Deschide-ţi gura, mărturiseşte,

Căci mântuirea e prin Isus.



Şi ce frumoasă este credinţa,

Când prin credinţă noi vom trăi,

Chiar de ar arde lumea în flăcări,

Noi prin credinţă vom birui.



Dă-ne Isuse boaba curată,

Cât un grăunte mic de muştar.

Căci lupta-i mare, dar se zăreşte

Al fericirii veşnic hotar.



Amin