Poezie Ca Naaman

CA NAMAAN



Dionisie Giuchici

vol. 2 - Domnul, nu eu!



Ca Namaan, loviţi de lepră,

Sunt atâţia şi acum,

Care caută vindecarea

Pe la pocăinţei drum.



Tu fetiţă minunată

Şi tu frate Elisei,

Şi acum, ca altădată,

Să vă ocupaţi de ei.



Să nu-ţi pese de robie

Chiar dacă eşti condamnat.

Spune-i lui Namaan să vie,

Ca să fie vindecat.



În Iordan să se arunce

Fiecare păcătos,

Ca să facă legământul

Cu Domnul Isus Hristos.



Tu fetiţă credincioasă

Orişiunde te găseşti,

La mulţimea păcătoasă

Despre Domnul să vorbeşti.



O poezie, o cântare,

Un îndemn tu să le dai.

Să le spui de mântuire

Şi de minunatul Rai.



Dumnezeu e plin de milă,

Pe Namaan l-a vindecat.

Frate Eliseie spune,

Să nu fii descurajat.



Cheamă-i iarăşi, şi trimite-i

La Iordan pe cei leproşi.

Căci Isus de ei se-ndură,

De sărmanii păcătoşi.



Să ne facem datoria

Noi cu toţi suntem chemaţi,

Să vestim împărăţia

Peste tot, surori şi fraţi.



Dumnezeu ne însoţeşte

Cu minuni şi vindecări.

Duhul Sfânt coboară iarăşi

În a noastre adunări.



Voi Namani din orice clasă,

Voi bolnavi de orice fel,

Dumnezeu vă cheamă astăzi

Să vă-ntoarce-ţi toţi la El.



Vindecarea-i prin credinţa

În Numele Lui Isus.

De aceea, înainte

Şi priviţi numai în sus.



Amin